alp

*100 de ani – 100 de versuri coșbuciene – 100 de semne*

Andreea Suto, clasa a VI-a Jurnalism, Palatul Copiilor Bistrița

Pentru a marca ziua în care s-au împlinit 100 de ani de la moartea poetului George Coșbuc, elevi de la Palatul Copiilor Bistrița, din grupele de creație literară, informatică și pictură, au confecționat 100 de semne de carte, cu 100 de versuri coșbuciene, fiecare semn având ”o coloană a infinitului” picturală.
În data de 9 mai, pe la ora 15:15, la statuia poetului George Coșbuc din Parcul Municipal, 10 reprezentanți ai Palatului, alături de profesoarele Iulia Istrate, Rodica Pop și Ionela-Silvia Nușfelean, ne-am început Ora Coșbuc. Maria Hoza, în vârstă doar de un an și șase luni, a fost desemnată cea mai mică, dar foarte activă și implicată, coșbuciană, care nu s-a desprins de grupul nostru pe durata întregii activități. I-am dus Poetului o coroniță de flori, o candelă și dragostea noastră.
Ne-am bucurat mult când am constatat că trei eleve de la Liceul Tehnologic de Servicii, Bistrița – Veronica, Iulia și Alexandra – la îndemnul profesorilor lor, s-au hotărât să ne facă o vizită, să se alăture proiectului nostru, deși erau în așteptarea autobuzului. S-a desfășurat și un mic program artistic, în care unii au oferit informații, alții au recitat poezii sau dedicații pentru George Coșbuc.
Deși vremea nu a fost permanent una favorabilă, a mai și plouat, am întâlnit 100 de trecători interesați de cultură/ literatură și, implicit, de Coșbuc, trecători care au primit semnul de carte cu interes, au citit versurile memorabile și… au gustat o bomboană pentru sufletul poetului. Oamenii au fost plăcut surprinși de acest eveniment și unii au hotărât să rămână alături de noi pentru a împărtăși mai multe. Copii, părinți, tineri, bătrâni/ bunici au stat pe aproape, rememorând diverse aspecte legate de viața și opera Poetului, recitându-i din memorie versurile. Ne-am făcut prieteni noi (am cunoscut chiar o cățelușă, pe Lili).
Împreună cu Coșbuc am mers spre trecătorii din parc și, ca un semn de la el, nu ne-a refuzat nimeni, toți s-au bucurat. Privind meditativă la Poet, profesoara noastră Ionela Nușfelean, a spus: ”Parcă îl văd pentru prima dată pe Coșbuc, din această statuie, surâzând!”. A fost o oră de entuziasm, am împânzit întreg Parcul cu versuri coșbuciene.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]