Alexandru Vidican: Dacă de la Bucureşti răsare soarele, redeşteptarea naţiunii a pornit din acest loc, de la Bistriţa

150 de ani de la trecerea în eternitate a autorului Imnului Naţional, poetul Andrei Mureşanu

Asociaţia Universitară Andrei Mureşanu Bistriţa împreună cu Societatea Culturală ProMaramureş Dragoş Vodă Cluj, Consiliul Judeţean, Instituţia Prefectului, Primăria Bistriţa, Colegiului Naţional Andrei Mureşanu au comemorat 150 de ani de la trecerea în eternitate a autorului Imnului Naţional, poetul Andrei Mureşanu. Manifestarea a debutat printr-o slujbă de pomenire oficiată de către protopopul ortodox Alexandru Vidican si preotul greco-catolic Vasile Iosif, în curtea Casei Memoriale Andrei Mureşanu. ”Dacă de la Bucureşti răsare soarele, redeşteptarea naţiunii a pornit din acest loc, de la Bistriţa” spune părintele Alexandru Vidican.
Moderatorul manifestării a fost directorul Bibliotecii Judeţene, Ioan Pintea, care a declarat anul 2013 anul Andrei Mureşanu “un autor copleşitor prin prezenţa lui lirică, o emblemă pentru Bistriţa”.
Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, Alexandru Pugna, a vorbit despre mândria de a fi de pe meleagurile lui Andrei Mureşanu, dar şi despre salvarea casei memoriale “ datorită iniţiativei şi curajului din acea perioadă a poetului Al. C. Miloş. Este o datorie morală ca amintirea acestor personalităţi s-o ţinem trează, să nu lăsăm praful uitării să se aşeze peste numele şi activitatea lor”.
Viceprimarul George Avram doreşte pe viitor o zi dedicată annual poetului Andrei Mureşanu, aşa cum avem şi festivaluri ce poartă numele lui Coşbuc sau Rebreanu. Poetul Al. C. Miloş povesteşte cum imobilul a scăpat ca prin minune de un incendiu dar şi de buldozerele care au ras în anii 80 aproape toate casele din cartier. Casa din Bistriţa în care a copilărit viitorul poet, construită la începutul secolului al XIX–lea în stilul caselor româneşti tradiţionale – plan dreptunghiular, cu tindă, cu “cameră de oaspeţi” şi bucătărie cu cuptor, totul mărginit spre curte de un pridvor de lemn cu stâlpi frumos ciopliţi – a fost redusă, prin grija Consiliului Municipal, în 1983–1984, la forma iniţială. Lucrările de restaurare au fost efectuate conform proiectului întocmit de arhitectura Mariana Michiu. După restaurare, din august 1984, casa adăposteşte o expoziţie de istorie a revoluţiei române de la 1848. Aici funcţionează, din anul 1994, filiala Bibliotecii Judeţene. Pe peretele dinspre stradă. pe o placă de marmură, se poate citi următoarea inscripţie: “În această casă şi–a petrecut o parte a copilăriei poetul Andrei Mureşanu, participant la Revoluţia de la 1848 “. Viaţa şi activitatea “bardului Revoluţiei de la 1848″ sunt ilustrate prin acte oficiale, scrisori, cărţi şi publicaţii, păstrându–se şi fotografia casei natale a poetului. Alături de creaţia literară, este reflectată şi cea de ziarist patriot, ca şi cea de dascăl şi traducător. Pe 25 mai 1982, Alexandru Cristian Miloş a văzut cum un buldozer rădea de pe faţa pământului o casă vecină cu cea a copilariei poetului Andrei Mureşanu. “ Am completat o telegramă fulger şi cui puteam să o trimit in acele vremuri?... Poetului Adrian Păunescu la „Flacăra”, singurul atunci care putea să ţină spatele la astfel de chestiuni extrem de sensibile. Păunescu a mers cu problema la Suzana Gâdea, la vremea respectivă Ministru al Culturii şi Educaţiei Socialiste, după care au început sa „curga” telefoanele ”.
Teodor Tanco îşi doreşte ca aici să fie un Muzeu al Revoluţiei din 1848. Au fost prezenţi omagiind poetul Grigore Iuga şi Vasile Iuga (promotorii acţiunii), preşedintele ASTRA-Ioan Seni, directorul Casei de Cultură a Sindicatelor-Alexandru Câţcăuan, scriitorii David Dorian, Ioan şi Lucreţia Mititean, Romulus Berceni. În final elevii de la Colegiul ce poartă numele marelui nostru înaintaş au recitat din opera acestuia.
Ca semn de respect pentru valoarea poetului Andrei Mureşanu, încă de la înfiinţare, cotidianul “Răsunetul” poartă numele după poezia “Un Răsunet”, acum versurile Imnului Nostru Naţional “ Deşteaptă-te romîne” fiind şi îndemnul nostru adresat cititorilor. Mai mult, chipul poetului se află zi de zip e ziarul nostru, amintindu-le astfel generaţiilor actuale despre faptul că istoria s-a scris şi de la Bistriţa.
La 16 noiembrie 1816, în oraşul Bistriţa, se naşte Andrei Mureşanu, într-o familie numeroasă de oameni modeşti. Tatăl arendase o moară de argăsit scoarţă, pentru a asigura nevoile casei, dar a murit la puţină vreme după naşterea poetului, într-un accident. 1825 – Frecventează Școala normală săsească din Bistrița, apoi la liceul piariştilor din același oraș. 1832 – Merge la Blaj, unde studiază doi ani filozofia, apoi teologia, avându-i profesori pe Timotei Cipariu și George Bariţiu, coleg mai vârstnic și care îi va deveni prieten apropriat şi colaborator. 1938 – La Brașov este institutor la Școala Română, chemat de Bariţiu care era directorul școlii. Trece apoi profesor la Gimnaziul Romano-catolic din oraş, unde preda și vărul său, Iacob Mureșanu. 1939 – Începe colaborarea la revistele l Foaie pentru minte, inimă şi literatură și Gazeta de Transilvania, conduse de George Bariţiu, cu poezii și articole. Debutează cu poezia Fetița și păsărica. Semnează uneori cu pseudonime: Serețeanu; Urziceanu, dar mai ales Eremitul din Carpați. Publică și traduceri, prelucrări și adaptări după autori străini. 1843 – În Foaie pentru minte, inimă și literatură publică poezia Glasul unui roman, iar în anii ce au urmat, articolul Câteva reflexii asupra poeziei noastre, urmat de Duplică (Asupra poeziei), unele dintre primele contribuții de teorie literară. Luni, 21 iunie 1848 – Publică în Foaie pentru minte, Inimă și literatură poezia care îl va face celebru: Răsunet, care devine marșul revoluționarilor români din Transilvania, iar după 1989 - imnul de stat al României. 1849 – După înfrângerea revoluției din Transilvania, Andrei Mureșanu trece Carpații în Muntenia, împreună cu George Barițiu. Sunt luați prizonieri de armata rusă și duși până în nordul Moldovei. După eliberare se stabilește la Sibiu ca funcționar: concepist guvernial și translator de limba română la Buletinul Oficial al guvernului. Colaborează cu poezii și articole la ziarul local Telegraful Român. 1855 – Fostul său profesor, Simion Bărnuţiu, îl cheamă la Iaşi pentru a ocupa o catedră, dar A. M., însingurat şi decepţionat, nu mai are puterea să ia o asemenea decizie. 1862 – La Braşov îi apare singurul volum antum de versuri: Din poeziele lui Andreiu Murăşanu, premiat de ASTRA (Asociația Românilor din Transilvania) cu 50 de galbeni. Cărţile, în schimb, nu se vând. Iacob Mureşanu lansează un apel către cititorii români, prin Gazeta de Transilvania, să îl ajute pe poetul aflat într-o stare de mare sărăcie şi bolnav, cumpărându-i cărţile. In octombrie – Andrei Mureşanu moare la Braşov, uitat şi sărac. Moartea sa a devenit repede prilej de gâlceavă, prin protestul enoriaşilor bisericii « Sfânta Treime », pe motiv că în cimitirul parohial ortodox nu s-ar cuveni să-şi afle locul de veci un credincios greco-catolic. Doar intervenţia mitropolitului Andrei Şaguna a putut stinge repede conflictul. Cuvântările funebre au fost rostite de preotul Ioan V. Rusu şi de Iacob Mureşanu.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]