256

Adică numărul de voturi prin care, constituțional, Parlamentul României l-a suspendat pe Traian Băsescu din funcția de președinte al țării.
E un număr memorabil pentru istoria parlamentarismului românesc contemporan și semnul unui corolar al celor câteva zile când zeul și slujnicele lui au fost măturați din prim planul vieții politice. A fost o săptămâna fără precedent în ultimii 22 de ani, cel puțin pentru mine.
Simt o stare de ușurare. Mi se făcuse silă să-l mai văd pe actualul președinte suspendat din funcție, să aud vocea de buldog a lui Vasile Blaga, scheunatul trepădușului Ioan Oltean. Închideam radioul sau, la televizor, treceam pe Sport ori Discovery.
În zilele săptămânii de foc, totuși, i-am suportat; dintr-o nevoie cinică de a asista la un spectacol penibil, în care bieții de ei aruncau cu nonșalanță propria lor mizerie în cârca părții adverse. Traian Băsescu mirosea a trandafiri, șeful PDL înfățișa o demnitate transpirată, iar Ioan bistrițeanul mieuna cu fermitatea unui tupeu de cașcaval.
M-a revoltat însă prezența în acest clocot politic a acelui corb europarlamentar numit Monica Macovei. A propune la nivel european sancțiuni asupra propriei tale țări, a inventa scenarii aiuritoare, a mitralia minciuni e semnul nu numai al unei iresponsabiliăți ignobile, ci și al unei stări patologice, foarte ușor de diagnosticat. Ar putea fi acuzată de sez-națiune (să-i amintim … tovarășei procuror ceaușist ce înseamnă acest cuvânt, folosit rar: ofensă adusă națiunii, patriei).
Și-acum urmează „vox populi” (pentru unii chiar box…).