70 DE ANI DE LA MASACRUL DIN IP

Singurul supravieţuitor al celui mai cutremurător masacru din istoria neamului românesc este Gavril Butcovan din comuna Ip, judeţul Sălaj. El reprezintă memoria vie a tragicului eveniment petrecut în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940.

Declanşat la numai câteva zile după odiosul Dictat de la Viena prin care România pierdea Nord-Vestul Transilvaniei în favoarea Ungariei hortyste, masacrul de la Ip este un ,, Lidice însângerat’’ ,săvârşit cu bestialitate de acest regim.

Acţiunile de măcel asupra populaţiei româneşti au început la 7 septembrie 1940 în localitatea bihoreană Mihai Bravu, când hortyştii au ucis 22 de români şi au continuat până în 18 septembrie , perioadă în care au făcut alte câteva zeci de crime în centrul oraşului Gheorgheni şi Târgu Secuiesc

Cel mai afectat de teroarea hortystă a fost judeţul Sălaj. Lovite de această soartă necruţătoare au fost localităţile : Ip, cu 157 de martiri, Trăznea, cu 87, urmate de Sărmaş, Marca, Zalău şi altele, care la un loc au atins numărul de 477 de victime. Singura vină a acestor oameni a fost că s-au născut români.

Gavril Butcovan este martorul care şi-a păstrat în memorie tot tragismul acestui eveniment şi-l pune alături de documentele scrise pentru aflarea adevărului. Mărturisirile sale au găsit un spaţiu larg în presa scrisă şi vorbită. A citit cu viu interes lucrările unor istorici care s-au ocupat în mod special de această problemă şi a ajuns la concluzia că multe lucruri nu pot fi cunoscute numai din rapoarte, declaraţii şi descrieri fictive. El a trăit aceste evenimente, a suferit peste măsură în acea noapte apocaliptică din 13 spre 14 septembrie 1940.

În anul 2006, tăcerea şi-a rupt zăgazurile şi vocea lui s-a făcut cunoscută prin apariţia unei cărţi-document, intitulată sugestiv,, O pagină de istorie scrisă cu sânge’’prin care îşi dezvăluie marea sa durere, clipele de groază prin care a trebuit să treacă la doar 16 ani.

Mărturiile lui Gavril Butcovan sunt pline de sinceritate, poartă în ele multă tristeţe, sunt pagini care cutremură pe oricine până la lacrimi. Autorul insistă asupra modului cum s-a desfăşurat acest masacru în care au căzut 157 de victime nevinovate.

Sub pretextul răzbunării celor doi militari unguri, morţi în 7 septembrie 1940 într-o explozie , cu ocazia trecerii trupelor prin localitate, armata hortystă se dedă la acte de terorism. Timp de 3-4 zile românii sunt torturaţi într-un chip groaznic : smulgerea unghiilor, ruperea oaselor cu bâte şi paturi de armă, iar în noaptea de 13 spre 14 septembrie se săvârşesc crimele diabolice : 18 români sunt împuşcaţi în casele lor în toiul nopţii, iar alţii în zorii zilei. Tortura a fost urmată de jefuirea cadavrelor, a caselor şi a bisericii. Morţii au fost aruncaţi într-o groapă comună, chiar în Ziua Sfintei Cruci. Autorul cărţii îşi îndreaptă gândul spre simbolul acestui destin.

Motivarea uciderii celor 157 de localnici este una fictivă, explozia producându-se din cauza unui ambalaj defect al muniţiei, şi nu că ar fi provocată de români. Iată ce relatează Gavril Butcovan:,, Bilanţul masacrului pentru familia mea a fost unul apocaliptic . Alături de tata, Mihai Butcovan, stâlpul casei, ce ducea greul gospodăriei ca să putem trăi, au fost împuşcaţi fraţii mei : Maria de 18 ani, Vasile de 11 ani, Mihai de 8 ani, Ana de 5 ani, iar Paulina de 11 luni, a fost străpunsă cu baioneta în leagăn de către un militar hortyst. Mama a fost împuşcată, dar a rămas în viaţă. Lovit de gloanţe, Dumnezeu m-a salvat şi pe mine, alături de Ioan de 13 ani şi surioara mea Floarea, ce împlinise 6 anişori.’’ Din cei 10 membri ai familiei, 6 au fost împuşcaţi şi 4 au supravieţuit.

Clipele de groază prin care a trecut, i-au rămas puternic întipărite în minte şi l-au marcat pentru tot restul vieţii.,, Scriind această carte, mărturiseşte el, am vrut să spulber uitarea şi să spun adevărul, oricât ar fi acesta de dureros şi deranjant. Nu împărtăşesc nici un resentiment, sunt un om iertător, dar nu pot uita ce s-a petrecut în satul meu în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940’’

În urma insistenţelor lui Gavril Butcovan, comuna IP este declarată ,,Localitate Martir’’ iar în memoria celor 157 de victime a fost înălţat un monument impunător.