8 Martie în conştiinţa Filialei Astra Bârgău

Cu ocazia zilei de 8 martie, Filiala (Cercul) ASTRA Bârgău, aparţinând Despărţământului Năsăud al ASTREI Transilvane, în executarea Programului de măsuri pentru anul 2018, aprobat de Adunarea Generală a Filialei, a organizat două acţiuni cu tematică, şi anume Vizitarea Muzeului comunei Josenii Bârgăului, unde responsabilul Muzeului, Mihai Bîltag, a prezentat vizitatorilor obiectele expuse şi a dat explicaţii cu privire la obiceiurile locale, instrumentele şi uneltele utilizate de localnici şi de autorităţi în activitatea cotidiană, pe parcursul timpului.
Au mulţumit pentru activitatea muzeală şi au făcut aprecieri ing. Ilie Vlad (din Prundu Bârgăului), Ştefan Oltean (profesor din Tiha Bârgăului), înv. Garofiţa Florea (din Bistriţa), Victoria Aluaş (din Bistriţa).
De asemenea, a avut loc un simpozion cu tema – „8 martie în conştiinţa lumii”, găzduit de restaurantul „La Ghiţă” din Josenii Bârgăului.
Evenimentul, coordonat de Pavel Ştirbu, jurist, a fost deschis cu salutul adresat participanţilor (membrii Filialei ASTRA Bârgău), membrii Asociaţiei „Speranţa reînviată”, terţilor invitaţi, de bun venit la eveniment, după care coordonatorul a prezentat un referat cuprinzând unele date mai importante din lupta femeilor pentru emancipare şi egalitate de tratament cu bărbaţii, pe plan mondial.
Spicuim dintre acestea câteva date mai semnificative: „În istoria orânduirilor sociale s-a conferit femeii când un loc privilegiat (ginta matriarhală, în care rolul conducător îl avea femeia), când un loc de groază şi tristă amintire (sclavia – orânduirea sclavagistă şi feudală), când un loc semiprivilegiat, pentru ca azi, în majoritatea ţărilor civilizate ale lumii, să se asigure un rol de echilibru între statutul social al femeii în raport cu cel al bărbatului.
Doctrina feministă a suportat diferenţe de optică, de la fenimismul antichităţii, la feminismul aristocrat al evului mediu, la feminismul Renaşterii, a feminismul viitorologic al lui August Bebel şi altele.
Începând cu 1848, feministele americane au organizat congrese în principalele oraşe americane, consacrate luptei pentru drepturile femeii, urmate la distanţă în timp de alte acţiuni.
În 1910, cu ocazia unei conferinţe internaţionale a femeilor socialiste, ţinută la Copenhaga, Clara Zetkin, militantă a mişcării muncitoreşti germane şi internaţionale (1857-1933) a propus sărbătorirea, la 8 martie a Zilei Internaţionale a Femeii. Ziua de 8 martie a intrat în conştiinţa internaţională ca zi de luptă a femeilor de pe toate meridianele şi paralelele globului, pentru liniştea căminelor lor, pentru viitorul senin al copiilor, al omenirii.
În Codul lui Napoleon, femeia măritată era pusă la un loc cu minorii şi nebunii, considerată proprietate a bărbatului, alături de celelalte bunuri materiale.
Codul a fost adoptat sau imitat în întreaga Europă (Franţa, Belgia, Luxemburg, România, Italia, Spania, în ţările Americii Latine şi în provincia canadiană Quebec).
Mişcările feministe au fost înăbuşite în sec. XIX. Mişcarea feministă de emancipare avea să renască în ţările anglo-saxone – Scandinavia, Finlanda, mai ferite de influenţa misogină mediteraniană şi orientală.
Munca femeilor era stabilită astfel: în 1831 lucrau 14-17 ore pe zi, fără lumină şi igienă; în 1870 lucrau 13 ore pe zi în industria textilă, deşi aveau obligaţii egale cu bărbaţii, luau salariu pe jumătate; în 1874, munca femeilor avea să cunoască un început de reglementare; în 1892, munca femeilor este stabilit la 11 ore pe zi şi s-a interzis munca de noapte; în 1900, ziua de muncă a fost redusă la 10 ore; în 1905 s-a instituit repaosul săptămânal obligatoriu; în 1909 s-au acordat primele concedii de maternitate; în 1956, o convenţie internaţională a statuat că munca femeilor are aceeaşi valoare cu munca bărbatului.
Dreptul de vot a fost acordat femeilor în Suedia, la 1863, Noua Zeelenadă – la 1893, Anglia – la 1916, drept de vot restrâns şi deplin din 1928, Canada şi Australia – la 1919, Finlanda – la 1906, Norvegia – la 1907, Danemarca – statut politic complet din 1915, Franţa – abia în 1945 şi drept la divorţ din 1884, România drept de vot în 1946.
La iniţiativa României, Organizaţia Naţiunilor Unite a proclamat anul 1975 ca Anul Internaţional al Femeii.
Reglementările juridice din România de după 1946, consacrate prin Constituţii şi Codurile Familiei şi al Muncii au stabilit egalitatea deplină în drepturi a femeilor cu bărbaţii.
Au fost citate, apoi, câteva maxime şi minime, din care am reţinut frumuseţea expresiei: „E sfântă inima femeilor, străină egoismul. Tot ce-i frumos şi bun, Dreptarea prigonită, Găseşte-n totdeauna, Acolo mântuire (Sandor Petofi).
Simpozionul s-a încheiat cu o masă festivă la care şi-au adus contribuţia, cu momente teatrale - prof. Ştefan Oltean şi umoristice – prof. Iacob Groze, mult gustate şi aplaudate de participanţi.
Filiala ASTRA Bârgău,
Secretar general,
Mihai Bîltag

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]