CUVÂNTUL VINDECĂTOR

Academicianul Eugen Simion premiat la Bistriţa

Am participat cu bucurie la Evenimentul religios şi cultural ce a avut loc în oraşul nostru în ziua de Vineri, 19 octombrie 2012, organizat de: Consiliul Judeţean Bistriţa Năsăud Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca, Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia Fundaţia „N. Steinhardt”, Uniunea scriitorilor din România – filiala Cluj, Editura Polirom, Editura Eikon, Revista „Mişcarea Literară”.
Mai întâi, la Biserica Sfinţii Trei Ierarhi a avut loc Slujba religioasă de Parastas în memoria monahului Nicolae delaRohia, iar în continuare s-a desfăşurat Simpozionul: „Între viaţă şi cărţi” şi s-au decernat premiile „Centenar N. Steinhardt”.
Manifestarea a fost moderată de: Preotul Ioan Chirilă şi Preotul Ioan Pintea.
Invitaţii de onoare a acestui moment cultural important din viaţa bistriţenilor au fost IPS Andrei Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului şi Academicianul Eugen Simion.
În deschiderea Simpozionului, Preotul-scriitor Ioan Pintea a arătat că în sală se află foarte mulţi oameni care l-au cunoscut personal pe acest uriaş spirit care este N: Steinhardt.
În cele câteva ore, cât am ascultat personalităţi ale culturii române de mare prestigiu care au conferenţiat, mi-am îmbogăţit cunoştinţele de literatură, de critică literară şi am notat multe cuvinte ce sperăm să fie publicate în totalitatea lor într-o carte, prin grija celor în drept.
Între conţinutul conferinţelor prezentate a fost o armonie plăcută, nimic nu s-a suprapus, a fost un ansamblu bine orchestrat.
Rar mi-a fost dat să ascult lucruri atât de importante în integralitatea lor. Fiecare personalitate a vorbit esenţe, nimic ce să nu fie demn de atenţie maximă, din care, în acest articol, amintesc doar crâmpeie:
Emil Radu Moldovan-preşedinte al Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud a spus că Ioan Pintea a recuperat texte importante din manuscrisele lui Steinhardt pentru care a avut o admiraţie aparte, mai ales că la Bistriţa a fost singurul loc unde a susţinut conferinţe publice.
ÎPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, în cuvântul său intitulat: „De dragul Părintelui Nicolae” a vorbit despre întâlnirea emoţionantă cu N. Steinhardt de la Turda, despre cum îl vedea la Sfânta Liturghie, Duminică de Duminică, la o bisericuţă a Schitului Dârvari din Bucureşti, dar şi despre faptul că filozoful Constantin Noica l-a îndemnat să se retragă la Mănăstirea Rohia. ÎPS Andrei, cu nobilă modestie, a spus: „noi nu eram de talia lui”.
Domnul academician Eugen Simion a spus că se află la Bistriţa după 40 de ani, că vede un ţinut românesc care îi place. A menţionat că domnia sa a auzit prima dată despre N. Steinhardt de la Marin Preda. Despre scriitorul N. Steinhardt, Eugen Simion spune că este un caz particular în literatură, aduce aminte de celebra propoziţie: Cred, Doamne, ajută necredinţei mele. După ce ne oferă o succintă prezentare academică referitoare la scriitorii Eugéne Ionesco şi Petru Dimitriu, care deşi s-au pronunţat ca atei, au dovedit până la urmă că sunt spirite religioase şi astfel vedem cât este de complicată natura unui om, se pronunţă superb: Am o iubire spirituală pentru N. Steinhardt pentru că oferă un model moral românului. Acum când totul este contestat, să scoatem la suprafaţă oameni valoroşi şi să spunem că este România politică, dar e şi România culturii în care să avem încredere.
Eugen Simion a mai spus că N. Steinhard, ca şi critic literar, nu era aşa cum îi stă bine unui critic, adică să fie rău, ci era o creaţie a bunătăţii. În ce priveşte suferinţa, Eugen Simion spune că în timp ce A. Marino a văzut totul negativ şi nu a recuperat omenescul din suferinţă, evreul N. Steinhardt a descoperit toleranţa care este fundamentul moralei europene. Suferinţa este cunoaştere.
Arhim. Macarie Motogna spune că pentru N. Steinhardt a nu îndrăzni e păcat, arătând că atunci când Monahul Nicolae a ajuns la Rohia, biblioteca avea 20.000 cărţi şi acum are 40.000.
George Ardelean, steinhardolog, a vorbit despre cele două centenare: Steinhardt şi Caragiale ce au similitudini, din care faptul că vin din alt neam de oameni, vin cu neliniştile neamului lor.
Doamna Irina Petraş spune că despre scriitorul N. Steinhard s-a spus că este o personalitate puternică şi complexă, iar dânsa şi-a intitulat cuvîntul: Pre-gândire şi libertate. Reţinem cîteva minuni pe care le-am auzit din cuvântul Doamnei Irina Petraş (regret că am stat în fundul sălii): „principiul incertitudinii, atomul văzut ca un nor, deci mişcător, fotonul situat sub nor, şi misterioasa încâlcitură care e viaţa noastră omenească.” Apoi am auzit: „abisul luminat a lui Steinhard întâlnit şi la N. Balotă, Paleologu.”Nici un univers nu e gata la cheie”. Realitatea în care mă simt incert. Leneş e cel care se mulţumeşte cu datul şi nu face un gest să aducă o câtime..”
„Cele două arte: arta de a trăi, arta de a muri.”
Adrian Popescu spune: „eu nevrednicul să vorbesc la înmormântarea lui N. Steinhardt, care ne-a marcat pe toţi, întâlnirile cu el au fost luminoase, el a marcat o epocă. N. Steinhardt a influenţat tineretul ce era în căutarea unor repere etice, le-a dat o viziune creştină”
Vasile Stanciu după ce a prezentat frumoase cuvinte în prelungirea celor spuse de ÎPS Andrei, afirmând că a fost un act de curaj, asumat copilăreşte, îngereşte, de a vorbi cu Steinhardt la Turda a vorbit sub titlul: N. Steinhardt – eseist muzicolog , ilustrând cuvintele sale cu muzică de J. S. Bach şi W. A. Mozart. A spus că N.S. „a scris despre o realitate fizică în termeni metafizici.”
Alexandru Vlad sub titlul: „Nicu Steinhardt - sensurile libertăţii” spune, între altele, am avut cu N: Steinhardt o relaţie de prietenie, ne-am vorbit cu tu. Când vorbea cu mine cobora în vârstă şi mă ajuta să mă ridic.
Luigi Bambulea a vorbit sub titlul: „De la Păltiniş la Rohia. Şcoală culturală şi sarcină spirituală” şi spune că a coordonat un dosar Pintea-Steinhardt.
După momentul înmânării premiilor nu am mai rămas în sală, dar am reuşit să îl rog pe Domnul academician Eugen Simion să îmi scrie un autograf pe cartea sa: Jurnal parizian, Timpul trăirii, timpul mărturisirii..., carte pe care am citit-o în anul 1986. Este o bucurie să vezi personal un mare scriitor, un mare român.
Într-o atmosferă caldă şi în faţa unei numeroase asistenţe s-au decernat premiile „Centenar N. Steinhardt” Domnului Eugen Simion şi Domnului George Ardelean.
ÎPS Andrei le-a spus: „vrednic este”. Splendid!
Domnul Eugen Simion a făcut mai multe recomandări cu căldură şi delicateţe, din care amintesc: Nu vreau să cicălesc, dar nu-l striviţi pe N.Steinhardt cu prea multe laude. Să privim totul cu simţ critic şi cu luciditate.
În timpul Simpozionului, pe ecrane mari, s-au derulat imagini edificatoare legate de evenimentul cultural ce a avut loc în oraşul nostru Bistriţa.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]