Actul de control – unul deliberat sau unul preventiv şi educaţional?

Am abordat acest delicat subiect în condiţiile în care mă aflu între Scila şi Caribda: agent economic şi jurnalist. Mai rău nu se poate, dar încerc să tratez subiectul sub imperiul unei duble atitudini: de respect faţă de lege şi de respect pentru demnitatea umană.

Este al 19-lea an de junglă economică şi morală în această ţară, statul, speriat de amploarea fenomenului trecând la facerea structurilor de control în domeniul economic şi financiar, lucru firesc, care să ducă, dacă nu la eradicarea fenomenelor de încălcare a legilor în domeniu, cel puţin la diminuarea acestora, promovând nişte legi în care amenzile sunt atât de mari, încât unii care le încalcă cred că este vorba de vreo greşeală de tipar a Monitorului Oficial. Ceea ce nu vor să realizeze aceştia este faptul că dacă organele de control abilitate ar aplica aceste amenzi la valoarea maximă a acestora celor care sunt pe lângă lege, şi sunt mulţi, foarte mulţi, atât structurile de control ale statului, cât şi beneficiarii acestora, bugetarii, ar înceta să mai existe, spulberând activitatea agenţilor economici, numai că organele de control aplică în general minimul amenzii, cota la care îşi trăiesc viaţa şi controlorii şi cei cei controlaţi.

Nimănui nu-i place să fie controlat, dar controlul este absolut necesar, pentru că altfel se instaurează haosul şi mai adânc de cum este în prezent. Dar cum? În general, după acţiunea de control, agenţii economici controlaţi, indiferent că au sau nu probleme de încălcare a legii, sunt “invitaţi” la sediul central de la judeţ pentru a semna actul de control (când, în mod normal, acesta trebuie întocmit la “locul faptei”) unde, până la semnarea acestuia, mai-marii controlorilor stabilesc nivelul amenzii, după criterii doar de ei ştiute. Unii dintre cei controlaţi semnează cu seninătate actul de control, fiind convinşi că amenda plătită va fi recuperată, dacă li s-ar cere, fiind de acord s-o plătească anual, să scape de-o grijă. Ce ziceţi, domnilor controlori, de mizeria crasă din unităţile bugetare, din spitale, din şcoli, unde nu există apă potabilă şi grupuri sanitare, adevărate focare de infecţie? Închidem ţara?

Este criză, o cumplită criză economică şi financiară creată, nu de cei săraci, ci de cei îmbuibaţi, săracii lumii fiind doar victimele care trebuie să o ducă în spate. Bugetul este la limita de avarie datorită corupţiei generalizate. Un milion şi jumătate de bugetari trebuie şi ei plătiţi, că şi aceştia “munceşte”, iar una dintre cele mai rapide şi eficiente măsuri de alimentare a bugetului este sancţionarea pecuniară a celor care încă mai muncesc cinstit, pentru că ceilalţi, de la subteran, nu pot fi sancţionaţi. Ce faceţi cu aceştia domnilor controlori? Sigur, e mai comod la lumină, decât la subteran, unde nu ştii ce te aşteaptă, dar e nedrept!

Nu se ştie când se vor îndrepta lucrurile şi în sistemul de control în acest mizerabil colţ de Balcani, legiuitorii fiind şi ei legaţi strâns de acest sistem de pedeapsă pecuniară. Mă uit, scriind toate aceste lucruri care, probabil, îmi vor da dureri de cap, pe Programul politic de guvernare al alianţei PSD-PC 2008-2012, în care îşi propun, printre alte poveşti, “îmbunătăţirea modalităţilor de efectuare şi corelare a activităţilor de inspecţie şi control economic în vederea evitării paralelismelor, creşterii rolului preventiv şi educaţional, concomitent cu reducerea caracterului punitiv al acestora”. Ce frumos! Dar în acest caz, de unde îşi vor mai lua lefurile guvernanţii şi cei care sunt guvernaţi?

Ceea ce, însă, nu pricep agenţii economici, nici azi, în mizeria economică şi morală în care se scaldă ţara, este faptul că legile, aşa cum sunt ele, trebuie respectate, fapt care ar evita nesfârşitele umilinţe la care sunt supuşi de către structurile de control ale statului. “Dura lex, sed lex”. Lege aspră, dar lege!