EDUCAȚIA DE AZI

Adolescentul rebel

Suzana Deac, psiholog școlar la Liceul Tehnologic Lechința

Și dacă tot mai mulți suntem conștienți că generațiile de astăzi vor fi de risc mâine, atât pentru ele însele, cât și pentru țară, mai merită să facem experimente cu consecințe imprevizibile?!
De ce depinde ca un tânăr să aleagă un model bun sau un contraexemplu? De ce depinde ca o melodie să fie pe loc acceptată și aclamată de un tânăr pe neresuflate? Poate de textul ce însoțește melodia și care insistă pe date concrete, pe axiome arhicunoscute, pe o listă de cuvinte atât de restrânsă încât nu ai cum să nu le reții și nu ai cum să nu te sugestionezi. Deci arta, dar ce vorbesc, doar câteva ramuri preferate ale artei cum ar fi muzica ușoară, manelele și desenul grafitti, dar toate acestea se bazează pe puterea sugestiei. Niciodată să nu spui niciodată! iar tânărul acceptă realitatea fără mare filozofie, nu știe în ce situații se schimbă tot ce a crezut ca să fie justificată această niciodată. Dar sună perfect: Niciodată să nu spui niciodată; conține negație, repetiție, sonorizare plăcută, reținere imediată și de lungă durată. A inițiat cineva într-un mediu școlar, cultural, familial, intelectual o provocare care vizează această întrebare: de ce să nu spui niciodată niciodată? Aș fi extrem de curioasă la variantele de răspunsuri... oricare să fie ele, ar denota o chibzuire, un raționament, o aplecare asupra faptelor și experiențelor personale și colective, ceea ce ar dovedi un semnal al inteligenței și al preocupării ca să nu acceptăm atât de ușor orice și fără condiții.
Dragostea schimbă tot, este o sintagmă generoasă dar și una restrictivă dar adolescentul, fără să-și spună vreo întrebare, acceptă cuvintele din fașă. Oare numai dragostea poate schimba tot? Și dacă dragoste nu e, nimic nu e. Oare chiar așa să fie? Adolescenții, cât le place să pară sau să fie nonconformiști, totuși se complac în niște stereotipuri verbale, pe care le repetă cu triumf parcă ar fi produsul gândirii proprii, dar din păcate ele nu trec prin niciun filtru al conștiinței doar al imitației colective.
Nici autoritățile guvernamentale, nici organizațiile nonguvernamentale nu sunt preocupate de nivelul de conștiință și aspirație al tinerilor de azi, care au șanse să ajungă chiar majoritar dar care nu au chef, disponibilități sau capacități instrumentale de a diseca, analiza, cerceta, studia, observa ORICE în timp, în diferite situații, din unghiuri diferite. Tinerii de astăzi, cu excepțiile de rigoare care ne fac cinste indubitabil, nu-și pierd vremea cu observarea, discuția, convorbirea, argumentarea și descoperirea, ei nu au vreme și dispoziție pentru confruntare, confirmare sau infirmare, ei sunt oricând dispuși pentru acțiunea imediată, spontană, imprevizibilă și cu cât mai zgomotoasă cu atât mai atractivă.
Am crescut o generație preponderent extrovertită, colerică, agitată, hipermotrică, ahtiată spre o deschidere fără rezerve, spre acțiuni curajoase chiar nesăbuite, spre risc, aventură și hazard, spontan, întâmplător și distractiv, orice care diferă de studiu, concentrare și raționament.
Cine să fie de vină pentru faptul că strategiile școlare, cu cea mai organizată instituție educațională, nu-și mai ating scopul? Școala? Familia? Societatea? Anturajul? Media? Puteri externe? Extratereștrii?

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5