Adrian Crişan: Sunt mândru că sunt bistriţean

În ceas de vară, ne-am întâlnit, în sfârşit, cu campionul nostru, Adrian Crişan, pentru a-i înmâna distincţia „Personalitatea anului 2012”, acordată de cititorii „Răsunetul”. În tot acest timp, bistriţeanul a fost în cantonament, la Clubul SV Werder Bremen din Germania. Întors acasă, Adrian Crişan a vizitat redacţia „Răsunetul”, ocazie cu care a împărtăşit şi câteva gânduri cititorilor noştri.

    Rep.: - Bistriţenii te-au desemnat una dintre personalităţile reprezentative pentru ei. Paleta  de aur a lui Adrian Crişan a cucerit nu doar campionate ci şi inimile bistriţenilor.

    Adrian Crişan: - Mulţumesc cititorilor pentru această distincţie. Este o onoare pentru mine să văd că bistriţenii nu m-au uitat şi o cinste să reprezint oraşul nostru peste tot în lume. Mă bucur foarte mult pentru acest premiu, pentru că, într-adevăr, anul 2012 a fost cel mai bun din cariera mea.

    Rep.: - Dacă ar fi să punctăm, în linii mari, rezultatele din 2012, dar şi cele din 2013, care ar fi acestea?

    A.C.: - În primul rând recunoaşterea locuitorilor din landul german Bremen, care, la rândul lor, m-au declarat sportivul anului 2012, pentru rezultatele aduse sub culorile clubului SV Werder Bremen.  Am obţinut locul V la Jocurile Olimpice de la Londra şi medalia de bronz la Campionatele Europene din Danemarca. Sunt Cetăţean de Onoare al oraşului Ochsenhausen, poate şi datorită rezultatelor mele de-a lungul carierei.

    Rep.: - 19 titluri de campion naţional de seniori, medalia „Meritul sportiv, clasa a II”, Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a, cinci medalii de bronz la Campionatele Europene de Seniori, campion al Germaniei, trei cupe ale Germaniei cu TTF Liebherr Ochsenhausen, participarea la patru ediţii ale Jocurilor Olimpice. Un palmares deloc de neglijat… Când a început drumul în lumea sportului?

    A.C.: - La şase ani. Tata era jucător de tenis de masă în facultate, aşa se face că am avut o masă la bunici. Aici, în casa preotului din Dumitra, bunicul nostru ne antrena în fiecare duminică, împreună cu fratele meu. Am ajuns la Bistriţa, eu la 6 ani, el la 11. După trei ani fratele meu a renunţat la sport, însă este şi acum un fin observator. Primul titlu de campion naţional l-am obţinut la 10 ani şi de atunci rezultatele nu au încetat să apară.

Rep.: - De fiecare dată când concurezi în ţară reprezinţi CSM Bistriţa, ceea ce pentru noi este o onoare. Poate va veni vremea în care vei primi cu adevărat titlul de Cetăţean de Onoare, dar asta este o altă poveste… Vreau să te întreb ce ţi-ai propus pentru perioada următoare?

A.C.: - Am semnat, în Germania, pentru încă trei ani, având antrenor pe Cristian Tamaş, tot din Bistriţa, cu care eu am început să mă antrenez la 6 ani. Suntem cam de aceeaşi vârstă, însă el a ales, după un timp, calea antrenoratului. Doresc să mă calific la Rio de Janeiro, la a cincea Olimpiadă, dar şi la Campionatele Europene, unde să-mi depăşesc performanţele de anul trecut.

Rep.: -  Cât de grea este calea performanţei?

A.C.: - Trebuie să fi total dedicat sportului, zi de zi, să te preocupe jocul, să vrei să devii mai bun, când câştigi să rămâi cu picioarele pe pământ. La noi cea mai mare problemă este a fondurilor, germanii investesc bani în sport, începând de la copii, până la seniori, sistemul lor fiind organizat foarte bine.

Rep.: - Dacă ar fi să numeşti doi bistriţeni care ne fac cinste în lumea sportului, care ar fi aceştia?

A.C.: - Fără doar şi poate, Gabriela Szabo şi Răzvan Martin, care au făcut foarte mult pentru Bistriţa prin obţinerea medaliilor olimpice, atât de greu de câştigat.

Rep.: - Eşti în vacanţă, ce face Adrian Crişan în această perioadă?

A.C.: - Am stat câteva zile acasă cu familia. Urmează o vacanţă în Grecia, împreună cu prietena mea. Avem gânduri serioase în următorii ani, aşteptându-ne şi o căsătorie. După aceea, pot spune că voi fi cu adevărat împlinit.

Rep.: - Îţi mulţumim pentru toate bucuriile pe care le aduci bistriţenilor şi îţi dorim multă sănătate şi putere de muncă.

A.C.: - La rândul meu, le doresc oamenilor în mijlocul cărora am crescut tot binele din lume şi să dea Domnul să trăim într-o lume în care să primeze bunul simţ şi valorile. Întotdeauna voi spune că sunt mândru că sunt bistriţean.