Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj

ADUCERILE-AMINTE: George Coșbuc

 

 

 

          A răsărit deodată, fără să-l știe nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor și bisericuțelor bucureștene. Si a biruit împotriva tuturor celor scufundați în imitații și neputințe.

          A adus lumină, sănătate, voioșie. A deschis larg perdelele odăiței în care zăcea bolnavul - și aerul proaspăt, românesc, a năvălit înăuntru, ucigând microbii, înzdrăvenind pe cei ce mai aveau putere de viață: Balade și idile...

          Bolnavii și schilozii s-au revoltat, au protestat, au huiduit cu glasuri stridente pe doctorul zâmbitor și simplu care le tulburase somnolența. L-au făcut barbar și opincar, l-au învinuit că nu știe regulile bunei-cuviințe și ale prozodiei, au țipat că sistemul noului venit nu e delicat și chiar că nu e al lui. Dar curând, curând, gălăgia s-a potolit, boala s-a vindecat, oamenii au început o viață nouă, doctorul a dobândit stima tuturor, dragostea multora...

 

Liviu Rebreanu

(„Lumina”, II, 14 mai 1918)

Comentarii

07/09/16 10:27
Vizitator

Pe 8 septembrie 2016, se inplinesc 150 de ani de la nasterea lui George Cosbuc. Cea mai buna evocare a personalitatii poetului se afla in "Discursul de receptie" rostit de Octavian Goga in sedinta Academiei Romane, la 30 mai 1920. Iata un fragment semnificativ din discursul lui Octavian Goga: "In judetul Bistrita-Nasaud se gaseste satul Hordou, de cateva sute de fumuri. Case albe la paoal de deal, stranse in jurul unei bisericute cu turnul tuguiat, intre plopi; satenii toti romani, plugari, tematori de Dumnezeu, harnici, atosi, uscativi, cu lumina in ochi si cu sufletul muiat in basme. Sunt din neamul graniterilor, un fel de razesi paznici de hotare, care si-au semanat oasele pe toate campiile Europei sub pajura Habsburgilor. De pe vremea Mariei Tereza soarta lor s-a usurat si corvezile iobagiei au scazut in jurul lor. Satul Hordou e insa saracut si putintel. Cam la mijlocul lui este o casuta cu acoperisul de paie, cu umerii garbovi, cu gard de nuiele imprejurul ograzii scunde si cu gradinita in fata. Aici traia inca parintele Sebastian Cosbuc si preoteasa Maria acum o jumatate de veac. Ceaslovul insa si darul preotiei se adaposteau de vreo doua sute de ani sub tavanul de grinzi. Parintee Sebastian, ca si inaintasii lui, era preot de legea veche, chipul cunoascut al istoricului "popa romanesc", asa cum la-m vazut pe prispa aproape cu totii in copilaria noastra, talcuitor de psaltire, indrumator al poporului si cel mai puternic stalp al vietii noastre in Ardeal.
Copilul lui e Gheorghe Cosbuc, nascut la 8 septembrie 1866. In mijlocul unui peisaj campenesc, deci in aer si lumina, au privit intaia oara imprejur ochii poetului. Tabloul acestei clipe, cu misterul lui, nu l-a mai paraist niciodata".
Vezi: http://www.georgecosbuc.eu/opere/amintiri/octavian_goga.html

09/09/16 06:25
Leon Zagrean

Voi fi fericit să particip la evenimentele consacrate aniversării poetului graiului strămoșesc.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5