A.G. Weinberger, despre încredere. În tine şi în ceilalţi.

Nu cred că e titlul cel mai bun, deoarece nu ştiu ce titlul să pun, nu ştiu cum să vă povestesc cum a fost concertul lui A.G. Weinberger de joi seara din Singagogă. Aşa păţesc întotdeauna când trebuie să scriu despre oamenii care îmi plac, oamenii pe care îi admir. Pentru mine, A.G. Weinberger, ca şi Steve Jobs sunt, şi refuz să vorbesc despre Steve Jobs la trecut, nişte mentori, nişte prieteni la care apelezi atunci când simţi că ţi-e greu, când simţi că eşti jos…

Discursul lui Steve Jobs ţinut în faţa studenţilor de la Universitatea Standford e cea mai bună lecţie de viaţă. Cât despre A.G.Weinberger, pentru mine e unul dintre cei mari muzicieni şi unul dintre cei mai buni vorbitori…dacă îi citiţi interviurile, gândurile postate pe site, pe blog, îmi veţi da dreptate.

Joi seara, am văzut un artist mare, la propriu şi la figurat. Cel mai bine ar fi să spun că am văzut un mare spectacol al unui mare artist.

Nu ştiu de ce, genul acesta de artişti, genul acesta de spectacole te fac să simţi bine singur tu cu tine însuţi/însăţi.

Te răscolesc, te ajută să-şi cauţi emoţiile, sentimentele, te ridică şi mai ales te motivează. Un concert al lui A.G.Weinberger e ca un dar făcut nu musai pentru meritele noastre, ci pentru plăcerea lui de-a dărui.

Aşa cum am făcut şi la evenimentele anterioare, aleg să vă prezint concertul prin prisma emoţiilor personale.

Am ajuns la Singogă cu circa zece minute înainte de începerea spectacolului. A.G era acolo, stătea aşezat într-un colţ, ca într-o rugăciune.

Mi-am pus întrebarea: oare cum o fi pentru un evreu să cânte rock & roll, blues strămoşesc cum îi place lui A.G. să spună, într-o Singagogă? Au fost gânduri care l-au atins şi pe A.G. care după primele piese ne-a făcut următoarea mărturisire:

,,Nu ştiu dacă este un sacrilegiu sau nu să cânt în Sinagogă. Sper să nu fie”.

Concertul a început slow, cu Wild Horses a lui Rolling Stones, cu muzici care te răscolesc…presupun că A.G. asta îşi doreşte: să caute cu disperare emoţia în cei mai diverşi dintre noi. O căutare grea, o căutare pe care mulţi dintre noi o refuzăm.

Apoi, prin cuvinte, ne-a prezentat ca într-o oglindă cine suntem. Ce măşti ne punem, ce măşti ne impune societatea, uneori prea civilizată, uneori prea arogantă, prea snoabă.

,,Există acea energie care trebuie să colcăie în fiecare dintre noi”, a spus Weinberger. Mesajul e unul simplu: Hei, omule fii liber!

Mă gândeam în timpul concertului, că A.G. e atipic societăţii româneşti, că uneori nu îl merităm. Are acea mentalitate atât de necesară celor care nu renunţă, celor fac un pas, încă un pas, şi încă un pas în drumul lor în viaţă.

Oare ce s-ar alege din lumea asta fără eterna căutare care uneori ne mai taie din elan?

Finalul a fost unul pe măsură, nebun, curajos, în forţă. A fost un strigăt, un strigăt care te ridică. Redau din memorie câteva versuri : ,,Cineva vă iubeşte/ Cuiva îi pasă cu adevărat de voi, oameni/ Cineva îşi doreşte cu adevărat să vă ridicaţi şi să fiţi cineva/ Cineva vrea să ai demnitate”.

Întrebarea e : Guess who?

Încă de la începutul concertului, nu ştiu de ce, m-am luptat să-mi potolesc nişte lacrimi. Poate că şi prin muzică, cuvinte, A.G. m-a ajutat să înţeleg că trebuie să schimb ceva…

Până la urmă, depinde doar de tine…atâta doar că trăim într-o lume aiurea încurajată de un sistem aiurea.

Şi atunci vine un artist mare, cum e A.G. Weinberger şi transmite un mesaj sau trage un semnal de alarmă. Şi atunci devine un pic mai respirabil totul…

Iată ce spunea A.G Weinberger întru interviu acordat revistei Formula AS şi ce spun alţi artişti despre el:

,,Cred că deja sunt la un moment în cariera şi în viaţa mea, când am acumulat destul cât să pot să dau înapoi. Şi unde să fac asta, daca nu la mine acasă, că doar nu în America sau în alte părţi, unde toţi au de toate şi nu mai poţi aduce nimic nou?

România va fi o ţară europeană când politicul îşi va face treaba cu mai multă discreţie, cu mai puţin circ mediatic. Pentru asta, trebuie să lase în faţă economia şi cultura!

Uitaţi-vă la politicienii europeni, ei nu folosesc timpul de emisie al televiziunilor în folosul imaginii personale, ei îşi fac treaba lor în mod discret, cu onoare şi cu o reverenţă anume”. (A.G. Weinberger)

,,Un chitarist foarte bun, dinamic”. (B. B. King)

,,Muzică de clasă mondială, cu o aromă unică”. (Las Vegas Review Journal)

,,Este un extraordinar prieten şi un adevărat Bluesman”. (Son Seals)