Albumul doamnei Virginia Brănescu

        Distinsa poetă şi pictoriţă, doamna profesoară Virginia Brănescu, a avut amabilitatea să-mi ofere recenta sa carte „Albumul”, ediţie nouă integrală după volumul „Paşaport pentru eternitate”, 2017, apărută la Editura „Nosa Nostra”din Bistriţa, cu o tehnoredactare de înv. prof. Augustina Bârta şi prof. Oana Diana Gheorghe, coperta faţă, pictură Virginia Brănescu, „Uliţa copilăriei”, coperta spate, pictură Virginia Brănescu, „Bozii”, cartea având picturi, reproduceri foto de autoarea cărţii.

        În loc de prefaţă, doamna Brănescu ne spune,

        „Eu n-am să zbor spre zările albastre

        Mi-au frânt o aripă de la născare,

        Dar am o floare pentru fiecare

        Şi v-o aşez cu bucurie-n glastre!”

        Este impresionanta şi reala dramă a autoarei! Impresionante sunt şi amintirile sale despre familia sa.

        „Tata şi mama zac în deal

        Rostind rugi pentru urmaşi

        În palatul lor negru

        Dat pe vecie.”

        Am fost în vizită la familia Virginia şi Nicolae Brănescu, în casa dânşilor din Bistriţa, împreună cu prietenul şi colegul meu de la Muzeul „Cuibul visurilor” din Maieru, prof. Liviu Ursa, la invitaţia doamnei Brănescu care a donat muzeului nostru trei splendide tablouri pictate de dânsa. Mulţumim din suflet, un om mare face fapte mari. Personal m-au impresionat formidabila vivacitate a soţilor Brănescu, alura intelectuală şi zâmbetul larg spre farmecul amintirilor. Cu nostalgie firească am navigat cu toţii printre vremurile trecute. Este o deosebire esenţială între a-ţi aminti ceva din petalele trecutului păstrat în depozitul memoriei, ca o cunoştinţă impersonală despre el, şi atunci când simţi erupţia în conştiinţă a trecutului trăit, acele clipe ale revelaţiei când jocurile amintirii oferă conştiinţei senzaţia realităţii trăite. Când căutăm timpul scurs avem o autobiografie alegorică, nu avem aici o zonă a observaţiei imediate, ci un plan al revelaţiei vieţii interioare.

        Doamna Virginia Brănescu este o poetă şi o pictoriţă în acelaşi timp, proporţia în acest fericit aliaj nu mai are importanţă, artistul vede lumea prin cuvântul-tablou. Acesta este „Albumul” doamnei Brănescu, poezii şi tablouri pictate, reproduceri foto, ale unui suflet care caută mereu imaginea de dincolo de aparenţe. Astăzi poetul-artist lucrează o materie în care virtualităţile estetice se află într-o descreştere ingrată. Materia poeziei este prin excelenţă prozaică, de aceea situaţia poeziei este tragică şi paradoxală privită în raport cu materia pe care o foloseşte. Forma, culoarea, în pictură rămân în primul rând mijloace ale expresiei artistice, pictorul nu luptă niciodată cu contraindicaţii fixate în însăşi natura materiei în care se exprimă, toate aceste neajunsuri şi greutăţi sunt totdeauna ale artistului poet care se luptă cu uscăciunea termenilor, cu vulgaritatea şi foarte multele asociaţii pe care viaţa limbii le culege în drumul ei.

        „Măicuţă bătrână

        Cu trup gârbovit,

        Mai poartă în suflet

        Un slab pâlpâit!

 

        Şi-aşteaptă copilul

        Cu-un zâmbet de dor,

        Cerşindu-i cu ochii

        Umil ajutor!”

        Lacrima stă să cadă. Of, amintirile, amintirile...

        În deosebita sa generozitate, doamna Brănescu dedică multe dintre poezile sale apropiaţilor, prietenilor săi.

        „Cu drag pentru Nuţa”-doamnei dr. dr. Ana Livia Tătar.

        „Să pribegeşti pe căi necunoscute

        Cu oameni mari să te-ntâlneşti în zbor,

        Să lupţi pentru idealuri nefăcute

        Şi apoi, iar să revii către izvor!”

        „Vrut-am”-scriitoarei Jeniţa Naidin.

        „Vrut-am să te-opresc o clipă

        Pe o pânză în culori

        Şi pe-a timpului aripă

        Să răsari ca zâna-n zori!”

        „Lui Menuţ”.

        „Steaua ta e norocoasă

        Printre aştrii, printre stele

        Navigând din cer rebele,

        Te-ai întors mereu acasă.”

        „La Galaxii paralele”-pentru scriitoarea Melania Cuc.

        „Orice vorbă e o floare,

        Orice pagină-i grădină,

        Toate gândurile tale

        Râd şi plâng, râvnind lumină!”

        Mărturisesc că am o oarecare slăbiciune pentru doamna Melania Cuc, dânsa se revarsă în scris aşa cum este întregul său, cu duioşie, tandreţe, fineţe şi mai ales cu o undă de parfum exotic plină de depărtări nebănuite.

        Aşa cum spuneam, „Albumul” cuprinde şi o serie de fotografii-tablouri. „Copil în rugăciune” provoacă o emoţie aparte, oare cum să nu se oprească o clipă şi asupra lui, bunul Dumnezeu? O lacrimă de copil echivalează cu o sută de lacrimi mari. Compoziţia a primit Premiul I la Festivalul Naţional „Mihai Eminescu” Ipoteşti, 2012. Avem şi portrete, prof. Nicolae Brănescu, Nechita Bumbu, Menuţ Maximinian, Toma Marin, Gheorghe Mizgan. Interesant clarobscurul, acea filtrare specială a luminii.

        Poeta Virginia Brănescu, deşi astăzi limba devine din ce în ce mai abstractă şi mobilitatea sa topică se micşorează mereu, îi redă, în multe dintre versurile sale, acea prospeţime sensibilă care o menţine vie şi fluentă.

        Doamna Virginia Brănescu a primit multe premii naţionale şi internaţionale asupra cărora vom reveni.

        Nimeni nu poate să adauge ceva unei flori. Amintirile, amintirile...Ca un sirop de vişine într-o seară târzie de iarnă...

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]