Alexandru Bohăţiel şi ASTRA

În perioada liberalismului promovat de Curtea vieneză (1860-1867), românii şi-au întemeiat o societate culturală de emancipare – ASTRA (Asociaţiunea Transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român - 1861), şi-au alcătuit o Dietă nouă reprezentativă, democratică, la Sibiu (1863), şi-au întemeiat districte autonome la Făgăraş, Zarand, Năsăud (1861) etc., au promovat limba română ca limbă oficială, alături de ceilalţi. Alexandru Bohăţiel a apărat cauza ţăranilor români care-şi revendicau pământurile, s-a afirmat în lupta românilor pentru autonomia lor. A fost ales căpitan suprem al districtului năsăudean şi primit pe aceste plaiuri într-o atmosferă de mare sărbătoare. Au urmat apoi ani de muncă, ani de afirmare românească...

În aceste condiţii, în anul 1870 Năsăudul putea găzdui adunarea anuală a Asociaţiunii ASTRA, adunare la care s-au întrunit numeroşi intelectuali români ardeleni. Problema desemnării Năsăudului ca loc de desfăşurare a adunării generale a celui mai înalt for cultural al românilor din Transilvania se pusese pentru anul 1869. Propunerea a făcut-o Ioan Raţiu la adunarea Asociaţiunii de la Gherla (1868) şi a fost susţinută de vicarul Năsăudului Grigore Moisil. Cu 34 de voturi „pentru” a câştigat dreptul de a organiza adunarea pe anul 1869 Şomcuta Mare, bun prilej ca ASTRA să se extindă în partea de nord şi nord-vest a ţinuturilor locuite de români. Năsăudul a întrunit doar 28 de voturi, dar la Şomcuta Mare, Năsăudul a obţinut privilegiul de a organiza adunarea pe anul 1870. Deja în anul 1868, Năsăudul avea înscrişi în ASTRA 37 de membri, iar cu cei înscrişi în 1870 numărul astriştilor năsăudeni a sporit substanţial. În anul 1870 ţinutul năsăudean avea 47 de membri fondatori şi peste 156 ordinari, numărul astriştilor crescând an de an, fiind hotărâţi să activeze intens pentru binele şi interesul românilor. La adunarea găzduită de năsăudeni în anul 1870, căpitanul districtului Al. Bohăţiel şi-a exprimat marea bucurie şi fericirea de a-i avea la Năsăud pe „fraţii de un sânge şi o limbă, spre a ne vedea unii pe alţii, spre a strânge cu noi mâna de frăţinătate…”. Ordinea lucrărilor adunării de la Năsăud s-a stabilit de către conducerea centrală a ASTREI la Sibiu încă din data de 7 iunie 1870, hotărându-se desfăşurarea ei în zilele de 8 şi 9 august 1870, dar a ţinut trei zile: 8, 9 şi 10 aug. Primirea delegaţilor din ţară a fost una sărbătorească, de o intensitate emoţională plină de respect şi recunoştinţă, stare emoţională recunoscută de însuşi preşedintele Asociaţiunii – Vasile Ladislau Pop (1819-1875) – om politic român, preşedinte al Tribunalului Suprem pentru Transilvania (cu sediul la Cluj – 1861 şi Viena, din 1864), fost vicepreşedinte al guvernului (1861) , care-i saluta pe năsăudeni cu celebra formulă istorică: „Salve romuli parva nepos”, continuându-şi apoi pledoaria: „Nici un ţinut din Transilvania pe unde s-au ţinut adunările generale nu au arătat mai mult zel şi simpatie către adunarea generală, decât districtul Năsăudului şi împrejurul lui, dară nici că este un alt ţinut în Transilvania afară de Braşov a cărui populaţiune să fii făcut mai multe sacrificii pentru înaintarea culturei poporului şi să fii dat mai multe dovezi…”. La fel de convingător se dorea preşedintele Asociaţiunii ASTRA când nuanţa şi următorul aspect: „Cultura poporului, fraţilor, şi literatura română – acestea două sunt medicamentele noastre, acestea două sunt chezăşia existenţei naţionale, pentru că – preciza acelaşi preşedinte: „cultura poporului înaintată şi asigurată, asigură şi viitorul şi existenţa lui şi prin el existenţa noastră…, iar literatura naţională „este monumentul cel mai măreţ şi cel mai tare al existenţei unei naţiuni, care prin nici un eveniment, nici o furtună nu poate să se dărâme, să se ruineze. Monumentele de metal, de piatră, făcute cât de tari (…) le dărâmă timpul – literatura nu! Literatura se poate numi eternă”.

În continuare, acelaşi preşedinte se adresa cu toată căldura sa mulţimii de năsăudeni, în prezenţa lui Al. Bohăţiel: „Am venit, fraţilor, la d-voastră…, căci v-am cunoscut simţămintele cele bune către familia cea mare (a ASTREI – n.n.) şi nu ne-am îndoit, nici un moment, că aceia care aşa mult au jertfit pentru şcoli, pentru luminarea poporului, ne vor primi cu căldură pe aceia care asemenea năzuiesc a înainta cultura poporului.”.

Răspunzând preşedintelui, căpitanul suprem al Districtului Năsăud, Alexandru Bohăţel exprima marea bucurie a populaţiei districtului de a găzdui cea de-a X-a adunare generală a ASTREI: „Ne este îndoită bucuria ştiindu-vă veniţi aici pentru un scop sublim, sfânt şi vital, şi văzându-vă veniţi aici din toate părţile monarhiei locuite de români spre înaintarea acelui scop: înaintarea literaturii române şi culturii poporului român…” După o incursiune succintă în istoricul naţiei române, în care consemnează că „au trecut timpurile împărăţiei forţei brutale, ale domniei fanatismului (…) între naţiunile lumii, acele (naţiuni – n.n.) vor juca rolul principal, care sunt şi vor fi mai înaintate în ştiinţă, arte şi cultură, aşa şi în societăţi, (…) care vor înainta mai iute, acele vor ajunge mai curând ţinta”. Apoi, arătând şi scopurile Asociaţiunii precum şi interesul năsăudenilor pentru carte şi pentru şcoli, într-o atmosferă de mare entuziasm Bohăţiel anunţa înscrierea celor 44 de comune grănicereşti ca membrii fondatori sau membri pe viaţă ai Asociaţiunii, depunând în caseria Asociaţiunii suma de 5470 florini. Suma respectivă rămânea cea mai mare sumă depusă la ASTRA, de la înfiinţarea acesteia şi până în anul 1907, iar adunarea generală devenea epocală prin rezultatele materiale şi spirituale obţinute. Suma de 270 fl provenea de la câţiva zeloşi: Ion Marte Lazăr, Maxim Pop, Florian Moţoc, Ioan Mălai, Grigore Moisil şi Ştefan Pop precum şi de la membrii noi: Mihai Făgărăşan – pr. Tăure, Pavel Pop, Artemiu Spătariu, Andrei Cârcu, Vasile Mureşan, Ioan Brăşfălean, Dumitru Mureşan, Cilica Sângeorzan ş.a.

Totodată s-au înscris în ASTRA ca membri fondatori, numeroşi intelectuali şi economi năsăudeni. Ca membri fondatori, plătind câte o sută de fl., au fost înscrise comunele: Rodna veche, Rodna nouă, Ilva Mare, Maieru, Feldru, Sângeorzul românesc, Mititei, Tiha Bârgăului, Bistriţa Bârgăului, Prundul Bârgăului, Rusul Bârgăului, Năsăudul şi contele Zichi Domokoş – episcop Maieru, alături de Al. Bohăţiel şi prof. Ioan S. Pavelea, înscrişi în ASTRA încă din 1868.

Ca membri pe viaţă, achitând câte 200 fl., au fost înscrise comunele Măgura Ilvei, Bichigiu, Hordou, Romuli, Salva, Rebra, Rebrişoara, Parva, Leşu, Poiana, Ilva Mică, Nepos, Runc, Mocod, Zagra, Poieni, Suplai, Găureni, Susănii Bârgăului, Mureşenii B., Mijlocenii B., Josenii B., Cârlibaba, Coşna şi protopopul din Rodna veche Clement Lupşaiu.

Alături de cei 5470 fl înmânaţi casierului Asociaţiunii de către însăşi căpitanul Alexandru Bohăţel s-au mai predat acestui casier încă 1404 fl. reprezentând taxa de înscriere a unor membri noi şi taxa membrilor vechi, încât suma totală adunată din districtul năsăudean a ajuns la 6874 de fl, adică, suma donată de năsăudeni reprezenta cam 10% din fondurile ASTREI la acea dată. Cu aceeaşi ocazie năsăudenii vor mai dărui 100 de fl. Academiei Române şi altă sută de fl. Fondului de Teatru Român din Transilvania.

Directorul Liceului Grăniceresc din Năsăud, dr. Ion Marte Lazăr conducea comitetul de organizare al adunării, asigurând un cadru sărbătoresc desăvârşit pentru astfel de împrejurări – port popular, cântece şi jocuri tradiţionale năsăudene... După cele două cuvântări, la punctul trei al adunării s-au ales cei trei notari: Iustin Popfiu de la Oradea, Ioan Marte Lazăr şi Maxim Pop de la Năsăud. Au fost elogiate apoi figurile celor doi reprezentanţi ai ASTREI: Emanuil Gojdu şi Gavril Munteanu. Au fost alese comisiile de resort. La punctul 6 al ordinii de zi, secretarul II al Asociaţiunii, Ioan Rusu a prezentat darea de seamă a comitetului; au urmat prezentarea bilanţului financiar, raportul bibliotecarului, după care s-a trecut la alegerea comitetului şi oficialilor pe o perioadă de trei ani. Alegerile precedente avuseră loc la Cluj (1867).

Au fost pregătite cinci disertaţii: Femeia studiată din punct de vedere moral. Misiunea ei în societate şi familie – I.C.Drăgescu; Cântecele haiduceşti – Iosif Vulcan; Necesitatea culturei naţionale – Iustin Popfiu; Paralele limbistice între dialectele romane – Francisc Mihăilaşiu; Despre adevărata cultură – elevul octavan Grigore Pletosu. Primele două s-au prezentat în cadrul adunării, iar ultimele trei au fost reţinute în portofoliul acesteia; ultimii doi autori erau localnici năsăudeni.

Alte hotărâri luate de adunarea ASTREI la Năsăud au fost cele legate de premierea celor care vor scrie biografia marilor bărbaţi de seamă ai literaturii şi culturii române; să se editeze un supliment al revistei „Transilvania” pentru „poporăni”; să se asigure premii pentru cărţi de agronomie, de „igienă poporală” şi „prăşirea de altoi”; susţinerea serbărilor de la Putna (1871); înfiinţarea unei Academii Române de Drept etc. Viitoarea adunare s-a stabilit la Făgăraş (7 august 1871), astfel încât tripticul Năsăud-Făgăraş-Zarand devenea sufletul românilor ardeleni…

La Năsăud (1870) s-a ales conducerea ASTREI pentru o nouă perioadă de trei ani - un comitet central format din 12 membri şi 6 supleanţi: preşedinte – acelaşi Vasile Ladislau Pop; vicepreşedinte – Iacob Bologa; secretar I – George Bariţiu; secretar II – I.V.Rusu; casier – C-tin Stejar; controlor – I. Popescu; bibliotecar – Ioan Maxim; membri – Ilie Măcelariu, Paul Duncă, B. Urs, P. Man, Zaharia Boiu, I. Hania, Petre Roşca, Visarion Roman, dr. Nemeş, Ioan Tulbaşcu; supleanţi: Ioan Creţu, V. Ardeleanu, D-tru Rocuţa, Ioan Maxim, I. Popescu, Ioan Pop. Lipseau din noua conducere năsăudenii totuşi, probabil pentru că nu aveau înfiinţat încă Despărţământul…

La despărţirea de năsăudeni şi de căpitanul lor Alexandru Bohăţel, preşedintele Asociaţiunii ASTRA se confesa mulţimii: „Permiteţi-mi acum domnilor, a-mi lua rămas bun înainte de aceasta de la acest oraş, de la acest loc, de care pe mine mă leagă triste, dar totuşi dulci suveniri – când întâia oară înainte cu 26 de ani am ieşit la arenă (luptă politică – n.n.), am păşit pe scena vieţii publice şi m-am îmbulzit ca apărător al unei cauze drepte, am fost silit a căuta scăpare şi azil dinaintea contrarilor – şi l-am aflat aici în Năsăud, la fericitul vicar Ioan Marian, unde cu asemenea fericitul Bărnuţiu, fostul meu coleg, am petrecut mai multe săptămâni! Triste dar totuşi dulci sunt suvenirele de suferinţe – dacă acestea au adus fructul lor şi suferinţele noastre de atunci au adus foarte multe şi bune, le cunoaşteţi”. Bucuria la români este de scurtă durată. Al. Bohăţiel îşi va împlini opera de construcţie şi zidire doar până în anul 1876, timp în care sub ochii săi s-a ivit bătrânul Gimnaziu Grăniceresc şi numeroase generaţii şi-au început drumul spre performanţe greu de visat vreodată. Districtul năsăudean şi-a dovedit viabilitatea, demonstrând că românii se pot guverna singuri, ceea ce devenea prea periculos pentru autorităţile vremii, dominate de ideile şi legislaţia dualistă…

Asociaţiunea ASTRA şi-a continuat activitatea mai uşor sau mai greu (1881 se crea Desp. năsăudean; 1893 era găzduită o nouă adunare a Asociaţiunii la Năsăud; în anul 1918 ASTRA îşi culegea roadele educaţiei sale în interes naţional – Marea Unire; construcţia de case naţionale sau cămine culturale, înfiinţarea de diverse reuniuni – au fost alte rezultate meritorii, dar instalarea comunismului în România i-a adus sfârşitul (1948). Dacă ASTRA şi-a reluat activitatea începând cu anul 1990 în condiţiile unui stat de drept este pentru că mai există atâtea de făcut pentru interesul naţiunii noastre, mai ales în condiţiile afirmării românilor în UE, când nimeni nu ne va apăra interesele sau patrimoniul naţional, ci va trebui s-o facem noi prin instituţiile corespunzătoare ale statului, prin ONG-urile care înmagazinează în propriile lor fiinţe, puternice energii româneşti, dar fiecare dintre noi va acţiona numai în limita conştiinţei pe care o are (mult, puţin sau deloc) şi a iubirii de patrie pe care o simte. Civismul ca participare şi implicare este nu numai liber, devine aproape obligatoriu pe cât este de util.

Prof. Ioan Seni