Alexandru Macedonski – 155

Se împlinesc 155 de ani de la naşterea scriitorului român Alexandru Macedonski, născut la Craiova, unde şi-a început studiile, continuându-le la Bucureşti şi în străinătate.

A debutat ca poet şi ziarist, atacând în publicaţiile sale „monstruoasa coaliţie” („Oltul”, „Vestea” şi „Tarara”).

În anul 1880 fundează „Literatorul”, revistă cu care voia să dea o ripostă „Convorbirilor literare”. A format în jurul „Literatorului” Cenaclul cu acelaşi nume. În 1882 apare volumul „Poezii” şi primele „Nopţi”. În acest volum de versuri, ca şi în cele care au urmat, „Excelsior”, 1895; „Flori sacre”, 1912; „Poema rondelurilor”, apărută postum, 1927, Macedonski se defineşte ca un romantic activ, revoltat, ca şi Eminescu, de soarta nefericită a geniului într-o societate rău croită, incapabilă de a preţui înaltele idealuri. Semnificativă în acest sens e „Noaptea de decembrie”, asemănătoare prin conţinut „Luceafărului” lui Eminescu.

În total, poetul a compus unsprezece „Nopţi”, din care se remarcă „Noaptea de noiembrie”, o amplă şi acidă satiră la adresa societăţii şi „Noaptea de mai”, în care cântă cu patos natura şi bucuria de a trăi.

În ultima perioadă a existenţei sale, receptiv la experienţe poetice, a cântat florile, pietrele şi metalele preţioase ca simboluri ale esenţelor realităţii. Încercând să teoretizeze „simbolismul instrumentalist” bazat pe imaginile pe care sunetele sau ritmul versurilor le-ar sugera, a adus şi remarcabile inovaţii tehnicii poetice.

Macedonski este un precursor al simbolismului românesc. A publicat în franţuzeşte „Bronzes” (1897); „La Calvaire de feu” (1906); „Le fou” (1910) etc.

Proza în limba română e pitoresc memorialistică, iar teatrul are însă o valoare artistică minoră.