Alin Iuga, pictor de biserici

Cu rădăcini în Mintiul Gherlii (după tată) şi Hăşmaş-Uriu (după mamă), Alin Iuga s-a născut în 1976 la Sebeş-Alba, a absolvit Liceul de Arte Plastice „Romul Ladea” din Cluj-Napoca, apoi Institutul de Arte „Ion Andreescu” Secţia Pictură Monumentală din aceeaşi localitate şi, de câţiva ani, locuieşte în Beclean. Este pictor de biserici, cu un palmares deloc de neglijat într-o perioadă destul de scurtă de când şi-a intrat „în pită”, cum se zice. A pictat, printre altele, lăcaşurile de cult din Bozieş (în colaborare), Ilişua, Poderei comuna Şieu-Măgheruş (construcţie nouă), Baba (comuna Coruieni) din judeţul Maramureş (prima biserică pictată în tehnica frescă), capela „Sfântul Stelian” a Centrului de Plasament Beclean, capela unei şcoli generale din Turda, iar în biserica Mănăstirii Rohia şi în Catedrala Ortodoxă din Baia Mare se află icoane de închinăciune pictate de Alin Iuga, artistul ucenicind în acelaşi timp pe diferite şantiere de profil (Bistriţa, Cluj, Dej etc.), în vederea specializării şi obţinerii autorizaţiei. Examenul pentru obţinerea autorizaţiei de lucru l-a susţinut în 2007 la Bucureşti, cu lucrarea „Iisus între Apostoli”. În 2011 participă pe şantierul de pictură al Capelei Militare „Sfântul Dimitrie” din Dej, prima sfinţire a Î. P. S. Andrei în calitate de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Maramureşului şi Sălajului.
Cea mai recentă lucrare a lui Alin Iuga sunt icoanele de pe noul iconostas al Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” Beclean (preot paroh Vasile Cherhaţ), lucrare încheiată în Sâmbăta Floriilor. Sunt 44 de icoane în total, între care: „Buna Vestire” (pe Uşile Împărăteşti), „Diaconul Ştefan” şi „Diaconul Laurenţiu” (pe Uşile Diaconeşti), „Hramul Bisericii” şi „Sfântul Nicolae”, „Mântuitorul Iisus” şi „Maica Sfântă”, „Cina cea de Taină”, „Praznicele”, „Întâmpinarea Domnului”, „Botezul Domnului”, „Schimbarea la Faţă”, „Intrarea în Ierusalim”, „Învierea”, „Apostolii”, „Mahrama”, „Proorocii”, „Maica Domnului în rugăciune”, „Răstignirea”, „Apostolul Ioan”.
De la început trebuie să spunem că Alin Iuga urmează canoanele picturii bizantine, dar păstrând specificul picturii religioase româneşti. Cu alte cuvinte, chipurile sfinţilor au ochii mari, larg deschişi şi acea mirare în privire, îngândurată, intens spiritualizată, până la sfinţenie pură, a unor fiinţe care au trecut prin vămile de taină ale morţii şi se reîntorc acum în lume, născându-se din nou în duh, cu un mesaj crucial pentru om şi umanitate: „Îndrăzniţi! Eu am cucerit lumea." Gura mai mică, urechile văzute din faţă, în ideea ascultării, totul fiind subordonat valorilor simbolice şi dezvăluind, prin fruntea înaltă şi prin expresia privirii sau a mâinilor, trăsăturile esenţiale ale spiritului. Artistul pune accent pe dinamica siluetelor, pe plasticitatea atitudinii – şi reuşeşte să dea sfinţilor imaginea sacralităţii româneşti, a şcolii noastre de pictură.
Cromatica acestor imagini se armonizează ideal cu acea blândeţe şi delicateţe a expresiei care se citeşte pe chipuri: culori trandafirii şi azurii, pure, luminoase şi delicate. În coloritul veşmintelor predomină roşul şi vişiniul, verdele, albastrul şi brunul, echilibrate cu tonuri calde, în special de galben-auriu. Interesant este faptul că icoanele nu par a fi luminate din afară, ci dintr-o lumină lăuntrică ce le inundă, pătrunzând instantaneu şi în sufletul privitorului. Cromatica oferă nu numai o stare de graţie estetică, dar şi o binecuvântată stare sufletească. Verdele, de pildă, este izvorâtor de reverie şi linişte, iar nuanţele roşului, energizante, trezesc încredere şi speranţă.
„Icoana în general, spune Alin Iuga, dar şi icoanele acestea pe care le-am pictat eu, exprimă ceea ce cuvântul nu poate spune îndeajuns. Poeticitate în forme ingenue, mister şi vibraţie emoţională şi, mai ales, pietate, confirmă sugestiv adevărul incontestabil al unui vers eminescian: «Credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici»”.
De menţionat că pictura lui Alin Iuga e realizată într-un stil sobru, cu aurele sfinţilor acoperite cu foiţă de aur. Când lumina vie bate peste capetele sfinţilor, aceştia dobândesc profunzime interioară, gravitatea şi sfinţenia martirajului. Aurele lor se aprind şi chipurile se însufleţesc, se desprind parcă de la locul lor şi înaintează spre sufletul privitorului şi i se adresează direct, ca în vremurile apostolice. Acesta este miracolul dintotdeauna al artei (dar şi performanţa la care a ajuns tânărul artist plastic Alin Iuga!).
„Tăcerea icoanei predispune la interiorizare, spune părintele Vasile Cherhaţ, într-o discuţie pe care am purtat-o în faţa noului iconostas, ajută sufletul să se reculeagă, să se adune întru el însuşi, să fie aici şi acum. prin contemplare, icoana ca imagine fizică devine imagine vie a smereniei, a iubirii, a păcii, identificându-se cu prototipul. Icoana devine pelerinaj şi rugăciune, cele prin care mintea coboară în inimă, acolo unde Dumnezeu îl aşteaptă şi îi vorbeşte. Rolul inimii ca punct de plecare, vehicul şi punct final, în procesul cunoaşterii de sine, este fundamental”, ţine să mai precizeze părintele Vasile.
Iată, am mai spune noi în încheiere, acest discurs iniţiatic pe care ni-l propune Alin Iuga este deopotrivă artistic şi mistic. Icoanele descoperă privirii imagini simbolice în care sentimentul materialităţii şi al narativului este „confiscat” de o emoţie transcendentală, de comuniunea cu inefabilul şi de îndumnezeita bucurie a participării tale prin simpla iniţiativă interpretativă la misterul creaţiei.

Comentarii

11/08/17 23:39
Olimpia Iancu

Am o pictura in ulei pe carton semnata A.Iuga,dar pare foarte veche.Se poate sa aflu daca dl iuga a pictat și flori de câmp intr-un vas de lut?

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]