ALTERITATE

Dacă mă întrebaţi astfel:

credeţi că Biblia este esenţială gândirii?

v-aş răspunde: da!

Eu cred că Europa înseamnă Biblia şi Grecii.

Emmanuel Lévinas

*

Trăim pentru a fi de folos celorlalţi.

Continuăm să vorbim despre Revista Secolul XXI, volum intitulat: ALTERITATE.

În această lucrare îşi spun opiniile despre alteritate mai multe personalităţi de marcă ale culturii europene. Spuneam săptămâna trecută că este o temă dragă mie. Noi trăim fericiţi atunci când suntem de folos celorlalţi. Ştim faptul că ne formăm conştiinţa de sine prin impresia că fiecare dintre noi este altul şi altfel decât celălalt. După naştere, omul îşi însuşeşte treptat conştiinţa de sine, iar când este adult, realizează că numai alături de ceilalţi cu care se aseamănă se poate afirma pe sine, prin diferenţiere. Trăind în social, făcând parte din diverse nuclee sociale: familie, locul de muncă, religie, partid, comunitate etnică, ş.a., fiinţa umană devine conştientă de sine. Omul, pe parcursul vieţuirii, are un moment când îşi dă seama de alteritatea fundamentală dintre creatură şi Creator. Dintre Fiinţă şi Fiinţa supremă – Dumnezeu. Mereu suntem confruntaţi cu celălalt.

Ştefan Augustin Doinaş spunea: „Dar omul este ‚aruncat’ nu numai în lume, el este în aceeaşi măsură ‚aruncat’ în timp. Eu, cel din clipa aceasta, nu mai sunt acelaşi care am fost acum o zi, acum un an. După cum mâine voi fi altul decât sunt astăzi, şi implicit altfel. Alteritatea se afirmă, deci, ca o condiţie de existenţă nu numai în afara mea, prin raportarea la ceilalţi, ci şi înlăuntrul meu, prin raportarea la mine însumi: propriile-mi ipostaze fac din mine o fiinţă multiplă: Eu este Unu plural. Cum să interpretăm alteritatea: ca un blestem de neocolit al condiţiei umane (de fapt, al oricărui existent!)? Sau ca o şansă de afirmare a individului?”

Vă invit, cu blândeţe, să medităm la cuvintele de mai sus, fiecare cum doreşte.

În procesul acestei meditaţii, putem să avem în vedere şi următoarele cuvinte, tot ale aceluiaşi autor plecat în Eternitate: „ Înainte de a mă ciocni cu ceilalţi, înainte de a fi conştient de relaţia mea cu semenii mei, eu mă izbesc – zi de zi şi clipă de clipă – de lucrurile din jurul meu. Tot ceea ce mă înconjoară – mă asediază, de la natura înconjurătoare la obiectele pe care le ating, sau la produsul spiritului ori mâinilor mele, totul este alteritate. Acest asediu îmi este dat dintru început, şi fără îndoială va persista până la sfârşit. Mai mult: chiar acest sfârşit mi se prezintă ca diferit, ca o alteritate: căci însăşi viaţa după moarte (dacă sunt creştin) este postulată ca o existenţă întru totul alta şi altfel decât viaţa pe care o trăiesc acum.”

Să ne referim şi la Jacques Derrida despre care face referiri în - Revista Secolul XXI- ALTERITATE – J.Hillis Miller care, transformă în aforisme unele texte citate din J. Derrida: „L’ater ego ne peut pas se présenter, devenir une présenter, devenir une présense originaire pour l’ego. (Alter ego-ul nu se poate prezenta, nu poate deveni o prezenţă originară pentru ego). [...].

Tout autre est tout autre (fiecare altul e cu totul altul).

L’autre este déjà là, irréductiblement. (Celălalt e deja acolo, ireductibil.) [...].

L’autre appelle à venir et cela n’arrive qu’à plusieurs voix. (Celălalt strigă, ‚vino!’, dar acest lucru nu se întâmplă decât pe mai multe voci.)”

Spaţiul acestui articol mai permite să ne referim, în treacăt, doar la câteva cuvinte ale lui Solomon Marcuse care, legat de alteritate, spune că identitatea şi alteritatea sunt de nedespărţit. El spune că avem o identitate de natură structurală care induce o alteritate de aceeaşi natură. Corpul uman se impune ca o entitate materială, alcătuită din molecule şi atomi. Pielea ar delimita identitatea corpului uman de alteritatea sa, deci lucrurile par simple. Iluzie! Walt Whitman a avut o intuiţie corectă atunci când a scris (în Song of myself): Every atom belonging to me as well belongs to you (Orice atom care-mi aparţine îţi aparţine). Gradual, ne dizolvăm genetic şi ne alterăm total. În câteva luni, întregul nostru patrimoniu genetic este reînnoit. Nici una dintre genele existente astăzi în corpul nostru nu se afla acolo în urmă cu un an. Baza chimică a eredităţii noastre se află într-un schimb continuu cu lumea înconjurătoare; mai mult, în fiecare an aproape toţi atomii care alcătuiesc organismul nostru sunt înlocuiţi cu alţii, rata de schimbare variind de la un organ la altul; mai mare pentru ficat. Dar în ansamblu putem spune că, în decurs de cinci ani, toţi atomii organismului nostru sunt înlocuiţi cu alţii.

Rămâne însă tiparul, idenitatea noastră, ce ţine de viaţa noastră psihică în general.

Până la urmă, alteritatea este ascunsă în identitate. Se pune întrebarea dacă este o graniţă între identitatea şi alteritatea corpului uman. Răspunsul ar fi: nicăieri şi peste tot.

Nicăieri, deoarece câmpul de acţiune al fiecărui organism este practic nelimitat; peste tot, deoarece fiecare loc aparţine în egală măsură câmpului de interacţiune al celorlalte organisme.

Deci, este bine să nu uităm cât de mult suntem influienţaţi unii de alţii, astfel încât, cuvintele din Biblie, spuse de Iisus Hristos, sunt actuale: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc.