Am putea să fim asemenea lor?..

Foarte mulţi creştini, citind despre bărbăţia cu care în toate vremurile unii din semeii noştri au înfruntat prigoanele lumii pentru numele lui HRISTOS, îşi doresc să fie ca şi ei, să-şi vadă numele pomenit prin veacuri cu admiraţie şi cinste.... Este un gând frumos şi bun. Poate va fi nevoie mai devreme sau mai târziu să ne dăm vieţile pentru credinţa noastră. Nu putem şti cum vor fi anii ce au să vină. În orice zi, creştinii din antichitate se pregăteau pentru a se jertfi dacă se va cere acest lucru. Şi cum se pregăteau? o să fiu întrebat. Prin două lucruri. ”Dar cum aşa de puţin?” voi fi întrebat iarăşi. „Nu, nu e puţin!!Printr-o viaţă curată, cinstită şi prin primirea zilnică aSfintei Euharistii, adică a Trupului şi Sângelui Fiului lui Dumnezeu”.

Dar...mai este şi o altă cale nu mai puţin glorioasă decât a fi martir în văzul lumii. Un martir ascuns să fim fiecare: să ne luptăm cu înverşunare împotriva păcatelor proprii. Vom vedea cât efort se cere! Uriaş. Să ne gândim câtă trudă şi luptă îi trebuie unui fumător să se lase de păcătosul lui obicei! Unui afemeiat de a se despărţi de urâtul obicei de a „alerga după fuste”! Unui beţiv să iasă din robia paharului! Uui zgârcoman să se facă om generos şi plăcut lui Dumnezeu! Unui hoţ sau tâlhar să se facă om de treabă! Leneşului să fie harnic şi gospodar! Ce războaie grozave trebuie purtate! Câtă suferinţă, ar şi câtă bucurie s-ar face în cer şi pe pământ că în loc de păcătos, avem un suflet ce urcă spre Împărăţia cea fără de moarte a lui Dumnezeu, a îngerilor şi serafimilor, a drepţilor şi martirilor din veacuri, „adevăraţii eroi ai omenirii”- cum se exprima Mihai Eminescu.