Amintirile traumatizante

Amintirile cu timpul, cu vârsta capătă noi şi noi valenţe. Copilul trăieşte în prezent, tânărul (mai maturizat) pentru viitor, iar vârstnicul de multe ori din amintiri. De aceea este foarte important ce fel de amintiri adunăm, câte şi cât de frumoase, triste sau impresionante, agasante, obsedante.

Oricum, după legile psihologiei, memoria este selectivă, uitarea intervine asupra cunoştinţelor mai puţin consolidate, dar tot aşa, şi asupra traumelor, care cu timpul se uită, se izolează în cămăruţe speciale ale memoriei, şi care doar din voinţă proprie se mai deschid din când în când. Între timp vârfurile ascuţite, dureroase ale întâmplărilor se estompează datorită instinctului de autoconservare al psihicului, organismului.

Clipa îţi sugerează, că această dramă, eşec, decepţie, tragedie nu va trece nicodată! Din fericire nu este adevarată predicţia barometrului psihologic subiectiv! Azi - durerea este insuportabilă, poate şi mâine, şi poimâine, dar ai răbdare. Culmea, ceea ce nu poate rezolva omul, îl rezolvă timpul, şi de cele mai multe ori în favoarea omului, protejându-l în vederea păstrării sănătăţii mintale, a echilibrului psihic. Rana deschisă peste un timp nu mai doare insuportabil. ....şi încet, încet se închide.

De aceea, cei mai mulţi decepţionaţi în dragoste îşi revin şi-şi caută alt suflet-pereche, există mai multe suflete-perechi. Există mai multe persoane cu care putem avea compatibilitate sufletească, spirituală şi fizică. Este o credinţă în care toată lumea ar trebui să creadă, ca să nu-şi diminueze şansele vieţii. Dar există şi excepţii, ca în toate. Domnişoare şi domni necăsătoriţi, singuratici, abandonaţi, resemnaţi, deceptionaţi. Ei au convingerea că suflet- pereche - numai o persoană poate fi, şi dacă acea persoană nu li s-a dăruit, alta nu mai există. Rămân înafara experimentului inedit al vieţii de a vedea efectul şi altor întâlniri, posibilitatea conjugării potenţialităţilor, a atracţiilor, a succesului, a şanselor.

Totul în viaţă funcţionează după legea: “Încercare şi eroare”. Gândeşte-te, cum te-ai descurcat în afaceri, în viaţa de cuplu, de familie, în educaţia copiilor tăi, în relaţiile tale cu prietenii, părinţii, partener sau parteneri de viaţă? Pe baza acestei legi: încercare şi eroare, care înseamnă de fapt, că poţi încerca până reuşeşti. Numărul încercărilor poate fi mai redus sau mai ridicat şi soldat cu erori, dar tot aşa încercările repetate aduc şi succesul după ele.

Pe orice plan avem mai multe variante. Încercăm până reuşim. Dar nu toţi au această curiozitate, voinţă, perseverenţă, încredere, tărie să tot încerce până reuşesc. Pe mulţi dintre ei i-am auzit astfel: ştie Cel de Sus... ce mi s-a dat, îl suport etc. Şi trăiesc, aşteptând. Poate trebuie shimbat ceva în strategie, alte metode, alte scenarii, altfel de comportament, altfel de aşteptări de la persoanele din jur.

Cei care au reuşit să aibă ceea ce e frumos, ceea ce e bine, ceea ce este tonifiant, şi dacă pentru câţiva ani sau chiar o viaţă, pot confirma: merită să tot încerci, până reuşeşti.