Ana și Arcadie Hinescu, Oameni de ieri și de azi ai Blajului, Editura Napoca-Star, Cluj-Napoca, 2012

Surprins am rămas când prin anii 90, îndată după Revoluție, primisem de la soții Hinescu de la Blaj o scrisoare-chestionar prin care mi se propunea să accept includerea mea într-un viitor dicționar al personalităților blăjene de ieri și de azi. Era întâia recunoaștere care oficializa numele meu în spațiul și cultura blăjeană pentru care trudisem și eu pe cât s-a putut până la acea dată. Sigur, propunerea m-a onorat și m-a bucurat deopotrivă de mult, pentru care nu mai știu de le-oi fi mulțumit îndeajuns, iar de nu, o fac acum cu asupra de măsură.
Șirul dicționarelor blăjene, căci ceea ce vreau să vă prezint în continuare este tocmai o carte de acest fel, adică un dicționar, este deschis de Ioan Rațiu cu lucrarea sa Dascălii Blajului în anul 1911. De menționat că la acea vreme doar dascălii Blajului făceau obiectul preocupării cercetătorului, idee pe care o preia și profesorul Nicolae Comșa în anul 1943 numai că acesta lărgește și mai mult documentarea reușind să alcătuiască un amplu dicționar biobibliografic, Dascălii Blajului, de la 1754 până la Marea Unire de la 1918. La rândul lui, profesorul Teodor Seiceanu, reluând firul de acolo de unde el s-a rupt prin dispariția prea devreme a colegului său Comșa, îl duce până la anul 1948, în anul 1994 ele apărând laolaltă la sărbătorirea celor 240 de ani de la întemeierea școlilor Blajului. Fiecare personalitate este acum amplu prezentată, alcătuindu-i-se o adevărată fișă de roman istoric, după aprecierea lui Ion Brad.
Viziunea asupra personalităților blăjene se schimbă odată cu dicționarul Oameni de ieri și de azi ai Blajului, din 1994, al soților Ana și Arcadie Hinescu, în sensul că aria se lărgește, nemaioprindu-se doar la dascăli, ci abordând și oameni aparținând altor domenii: sociale, culturale, industrial-economice. Sunt inserați astfel oameni de cultură ai Blajului: pictori, muzicologi, sculptori, istorici, dar și oameni de știință și ai medicinii românești, de care Blajul n-a dus și nu duce lipsă. Dimpotrivă, de aici au descălecat, și încă o mai fac, mari personalități cu revărsare atât de benefică asupra celorlalte provincii românești.
Forma, dar mai ales conținutul sub care a apărut la acea vreme, cu trecerea timpului nu-i mai mulțumește însă pe autori, de aceea reiau, sau poate nu s-a oprit niciodată!, munca de cercetare și documentare cu și mai mare interes și pasiune pentru îmbogățirea lui, atât în privința numelor nou aduse cât și a fișei individuale a fiecăruia.
O trudă migăloasă, tenace și răbdurie pentru conturarea cât mai fidelă a chipului, dar mai ales a operei fiecăruia dintre oamenii prezentați, a tuturor celor ce poartă în suflet pecetea Blajului, oriunde s-ar afla. Și care nu sunt deloc puțini, Dicționarul, un tom masiv, în noua sa ediție, reușind, în condiții grafice de excepție, să ne prezinte, în cele 600 de pagini ale sale, nu mai puțin de 500, poate și ceva mai bine, de nume, totul făcut cu multă rigoare și probitate științifică. Nici nu știu dacă meritul autorilor a fost îndeajuns subliniat, oricum, prin rândurile de față, încerc să aduc și eu întreaga mea apreciere pentru strădania lor, pentru priceperea și meticulozitatea cu care s-au aplecat asupra fiecărui personaj, pentru miile de ceasuri închinate celor mulți ai Blajului, știuți și neștiuți, pe care Cartea aceasta mare a Blajului i-a nemurit, redându-i lumii și posterității.
Prefața, semnată cum nu se putea mai nimerit de prof. univ. dr. Ion Buzași, făcând o incursiune în istoria preocupărilor de acest fel la Blaj, introduce cititorul în lumea spirituală, culturală și științifică de ieri și de azi a Blajului, îndemnându-l la o răsfoire atentă pentru informare și documentare, pentru utilizarea lui ca pe un valoros instrument de lucru, fără de el oricine s-ar apleca asupra celor ale Blajului neputând a o face pe deplin.
O mențiune aparte pentru Ana, rămasă să desăvârșească un demers atât de cuprinzător și de necesar pentru Blaj, pentru ea însăși și, mai cu seamă, pentru soțul dispărut atât de devreme, în plină putere de muncă. Susținută îndeaproape de familie, îndeosebi de fiica Daniela-Arcadia, de prieteni și colegi, lucrarea a putut căpăta, iată, forma finală.
Vrednică, zicem noi, de numele Blajului!
Și, deopotrivă, cinstindu-l!