An aniversar pentru cartierele năsăudene

Ioan Mititean

Cele două sate surori gemene, Luşca şi Prislop, serbează anul acesta 625 de ani de existenţă. O vârstă frumoasă care ne îndeamnă să ne întoarcem măcar o clipă la izvoare, la tradiţii, la poruncile primăriei ce constituiau un bun prilej de informare a sătenilor cu tot ce-i nou în comunitatea în care trăim, cât şi probleme de perspectivă rostite de glasuri autorizate.
„Fiecare sat, spunea Lucian Blaga , se simte în conştiinţa colectivă a fiilor săi, un fel de centru al lumii”. Vechimea celor două localităţi este dată de Nicolae Drăganu, care a spus că aici a existat o populaţie stabilă de origine română. Venirea în satul copilăriei măcar la zile mari, e un semn că respectăm adevărul vieţii, acordăm o anume grijă autenticităţii, pictăm în memorie tablouri de viaţă socială şi atmosferă de epocă cu o bogată încărcătură emoţională ce bate la inima fiecărui luşcan şi prislopan. Avem prilejul ca în această zi de preţuire a istoriei locale să intrăm în direct cu cei de ieri, cu străbunicii, bunicii şi părinţii, cu toţi cei care au trudit pe aceste locuri: ţăranii, ambasadorii spiritului românesc.
Dacă Liviu Rebreanu, a elogiat satul românesc într-un discurs la Academia Română, în anul 1937, cei de azi ar fi bine să continuie, să-l înalţe prin scrierea istoriei şi fapte demne de zi cu zi. Nicolae Iorga spunea „Cunoscând istoria, eroii, tradiţia, ne facem mai sociabili, mai altruişti, mai iubitori de om şi de viaţă.
Localităţile gemene, sărbătorite anul acesta ne oferă un evantai apreciabil de realizări administrativ-gospodăreşti, făcând paşi repezi spre urbanizare: apă potabilă, canalizare, gaz metan, toate uliţele asfaltate, repararea drumurilor de hotar, se preconizează capelă mortuară şi pod de trecere a Someşului spre Luşca. Toată stima pentru administraţia locală în privinţa bunei rânduieli. S-au făcut investiţii pentru modernizarea locaşurilor de cultură, însă e un mare păcat că aici se fac numai nunţi şi pomene. Responsabilii cu cultura la nivel de oraş nu poposesc în aceste sate. Dascăli nu sunt, deoarece şcolile sunt radiate, alţi localnici nu onorează voluntariatul aşa că ne complacem în inactivitate. Avem noroc cu locaşurile de cult ce au activitate fără întrerupere într-un univers plin de sentimente, farmec şi gânduri încărcate de sensibilitate adâncă şi cuvinte de înţelepciune.
Dacă ne plimbăm puţin prin istoria acestor cumunităţi aflăm oameni ce s-au jerfit pe altarul culturii, cum sunt dascălii de mare prestigiu: OTILIA GORĂNESCU din Luşca şi VLADIMIR IAŢCU din Prislop, care au ridicat aceste sate pe plan naţional, cu formaţiile corale săteşti, pe patru voci, ce au obţinut locul I pe ţară la concursul formaţiilor artistice de amatori din anul 1953. Cei doi dascăli lucrau pe bază de voluntariat. Ziua la clasă, seara la repetiţii. Ei au rămas în memoria tuturor sătenilor şi merită din partea noastră recunoştinţă. Propun primăriei oraşului Năsăud şi Consiliului Local ca locaşurile de cultură din aceste două cartiere să poarte numele acestor dascăli emeriţi şi anume: Căminul Cultural VLADIMIR IAŢCU pentru Prislop şi Căminul Cultural OTILIA GORĂNESCU pentru Luşca.
În acest an aniversar am luat decizia, ca fiu al acestor locuri, de a face cunoştiinţă şi altora cu micul meu colţ de rai - Luşca, prin volumul de 600 de pagini „Amintiri de peste râu”, premiat de Liga Scriitorilor Romani, volum scos pe cont propriu ce conţine proză scurtă, eseuri, povestiri, întâmplări, oameni, fapte, obiceiuri, someşul, hotarul, hora, casa berii etc. Mi-e dor de a mă plimba prin târnaţ, de a intra în tinda în care simţeam mirosul ţesăturilor urzite în tiară, de camera din faţă în care bârnele negrite de ani traversau tavanul, iar sub grindă tata mai ascundea câte un act de moştenire, intabulare şi cele două cutiuţe ce le purta la gât pe front în cele două războaie mondiale, cu numele şi adresa. Un alt simbol al evenimentului este TROIŢA sfiinţită în luna octombrie 2017 situată în faţa casei lui Cozan, de pe Vale, acolo unde în anii copilăriei mele era Casa Berii.
La Prislop evenimentul este marcat de consilierul local, scriitorul Ioan Boţan, care a predat sătenilor cartea „Liviu Rebreanu şi Pripasul lui Ion”, accentuând spusele lui Rebreanu -„Singura realitate permanentă, inalterabilă a fost şi rămâne ţăranul”, cuvânt sinonim cu ROMÂN.
La mulţi ani cartierelor năsăudene !

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]