Anul Radu Petrescu

În 31 ianuarie 2012 se vor împlini 30 de ani de la trecerea în veşnicie a lui Radu Petrescu, prozator de marcă, eseist şi autor de jurnale, care a activat ca profesor la Petriş şi la Prundu Bârgăului, primind, post – mortem, titlul de Cetăţean de onoare al comunei Prundu Bârgăului.

În 31 august 2012 se vor împlini 85 de ani de la naşterea sa, fapt pentru care considerăm necesară comemorarea scriitorului prin organizarea unor colocvii despre personalitatea şi opera sa, sub genericul „Anul Radu Petrescu”, prin articole şi eseuri, în Gazeta de Bârgău, Răsunetul, Mişcarea Literară şi alte reviste, pregătirea şi editarea unei cărţi album cu ocazia manifestării „Zilele Radu Petrescu”, în luna septembrie 2012, prin Fundaţia Culturală „Valea Bârgăului” şi cu sprijinul Centrului Judeţean de Cultură Bistriţa – Năsăud, a Societăţii Scriitorilor Bistriţa – Năsăud, a Societăţii Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni” şi a Cenaclului literar „George Coşbuc”. Întâlnirile de comemorare a lui Radu Petrescu şi colocviile despre opera şi personalitatea sa, urmează a se desfăşura cu deplasări la Şcoala Generală din Petriş, comuna Cetate, la Grupul Şcolar „Radu Petrescu” din Prundu Bârgăului şi la librăria cu acelaşi nume din Bistriţa.

Radu Petrescu s-a născut la Bucureşti unde a absolvit Facultatea de Litere şi Filozofie, alegând între Bărăgan şi ţinutul bistriţean, de care a fost foarte impresionat. A descris, ca nimeni altul, locurile şi oamenii pe care i-a cunoscut, aici, în romanul său “Ocheanul întors”.

Nu avem posibilitatea de aprofundare a operei literare a celui care a imortalizat, cu ochi de mare pictor, poate cele mai frumoase imagini ale naturii, dar şi a oamenilor din această parte a ţării. Cred, totuşi, că am putea aminti, odată cu „Anul Radu Petrescu”, al cărui nume este purtat de o importantă librărie din Municipiul Bistriţa, dar şi de Liceul din Prundu Bârgăului, localitate a cărui cetăţean de onoare, post-mortem, a fost declarat scriitorul, o caracterizare a operei acestuia, făcută de Mihai Sin: „Două mi se par valorile de vârf ale orozei postbelice: Marin Preda şi Radu Petrescu. Într-un fel, fiindcă tot a fost vorba de proza interbelică, cei doi pot fi comparaţi cu Rebreanu şi Camil Petrescu, amândoi deschizând două tendinţe distincte (nu însă şi opuse, nu însă şi singurele) în proza românească, în condiţiile total diferite de cele antebelice. Comparată cu proza lui Rebreanu, proza lui Marin Preda e mai patetică, mai ”existenţialistă” (ca să folosim un termen postbelic), iar proza lui Radu Petrescu e mai discretă, mai secretă, mai severă (aproape monahal-cronicărească) decât aceea a lui Camil Petrescu”. Vom urma, în numerele următoare ale Gazetei de Bârgău, din acest an, la pagina „Bârgăul literar & artistic”, articole şi eseuri, despre opera sa, corespondenţe şi interviuri cu personaje care l-au cunoscut şi apreciat.