Anul Șarpelui, romanul-frescă socială contemporană

Aparută în cursul anului 2013, la Editura Eikon din Cluj-Napoca, romanul ANUL ȘARPELUI, semnat de Grigore Avram, este una dintre acele apariții editoriale pe care am așteptat-o cu acea empatie pe care o creează fluxul cultural ce mă leagă de ceva vreme, de Grigore Avram. Martoră privilegiată a devenirii sale poetice mai întâi, apoi, privind cu interes colegial ascensiunea scrisului, care i-a devenit din ce în ce mai personal, mai interesant, am trăit toată această superbă metamorfoză literară a inginerului, a doctorului în științe, a poetului, a eseistului, și iată acum, a romacierului Grigore Avram.
Dăruit cu har poetic indiscutabil, harnic și hotărât, G.A. a trversat într-o perioada de timp relativ scurtă, aproape toată plaja genurilor literare și, cu fiecare nouă apariție editorială a demonstrat că nu se joacă de-a Literatura, că nu scrie dintr-un capriciu.
Romanul ANUL ȘARPELUI este centrat pe o poveste de dragoste cu nimic ieșită din comun pentru un cititor care este la vârsta primei perechi de ochelari și deține o experiență de viață ce îi dă dreptul să spună că (și) propria-i viață poate fi subiect de roman.
Cu personaje decupate din realitatea imediată, cu tușe precise în creionarea spațiilor în care se desfășoară acțiunea, autorul aruncă în joc destine și oameni. Roman Elizeu, personajul central al cărții, deține tote datele literare pentru a deveni credibil, a-ți lăasa i,presia că poate fi insul cu care te-ai întâlnit pe stradă și nu este doar personajul de mucava. Ritmul alert al scrisului, vitalitatea personajelor care nu se lasă strivite între copertele cărții, aduc un plus de frumusețe descrerii pe care, Grigore Avram o stăpânește fără eforturi.
În jurul lui Elizeu, ca într-o centrifugă, personajele, diferite ca personalitate și scop în viață, sunt relevante pentru ficțiunea care întreține combustia romanului.
Da, este o carte de dragoste, cu prejudecăți și plată a păcatelor , tot paliere ale unei acțiuni narative care te ține cu sufletul la gură, te determină să îti recunoști, pe alocuri, propriile slăbiciuni de om al momentului.Întorci pagină după pagină, cauți finalul. Și cartea se încheie în cheie realistă, speranța fiind cea care, la urma urmei, coordonează construcția întregului eșafodaj al epicului.
Lipsa de trac, puterea de concentrare pe text, firul roșu al acțiunii, pe care Grigore Avram o duce fără să bâjbâie de la un capitol la altul, toate detaliile picante și altele, cu trimiteri la temele savante ale Lumii, sunt piese ale unui domino, parte din jocul ce are doi parteneri, Bărbatul și Femeia.
Departe de metropolele care fascinează autorii de azi, cantonat într-un spațiu patriarhal, unde aparent nu se întâmplă nimic ieșit din canoane și care să strice ritmul anotimpurilor, pe fundalul unei societăți cu cei doi poli, politicul și economicul, în derivă, personajele cărții își trăiesc viața particulară la maximium posibil, cu intrigi și amor nelegitim, cu dorința de-a evada din cenușiul vieții obișnuite.
Anul șarpelui, an cu spasme lăuntrice și arderi pe rugul conștiinței de sine, un an cu încercări personale la limita supraviețuirii, este o temă portivită pentru un scriitor ce dorește să scoată din amorful cotidian un eșation relevant de viață, de acțiune ce se pretează la plămada unei opere literare. Grigore Avram se folosește și de experiența personală în descrierea faptelor, dar cel mai adesea putem întâlni în romanul lui, umbra unor oameni ce se aruncă în vălmășagul vieții imediate fără rezerve.
Deși sunt acțiuni interumane demult trecute prin ciurul și dârmonul scriitorilor, deși despre dragoste, adulter și prietenie trădată s-a scris și se va scrie mereu, Avram Grigore a găsit un stil propriu pentru a canaliza energiile ce dau culoare romanului si, fără să evoce gălăgios răsturunări de situație formidabile, el vine cu surprize interesante, te prinde în jocul creației, constați că îți pasă de soarta personajelor cărora el le dă viață, apoi le aruncă în ,,groapa cu lei,, a societății mercantile, dornică de nebunii epocale.
Scriitor cu principii morale definitorii, Grigore Avram nu face nici în cartea de față rabat la calitatea scrisului, dar mai ales, el este foarte atent cu ceea poate obține din duplicitatea frumoasă, interesantă, dintre scriitor si cititorul, cititorul care participă la dezvoltarea imaginației pornind de la sintagma odată afișată. Autorul folosește umbra și penumbra textului cu măiestrie, astfel se crează acea desfășurarea a poveștii care îi place cititorului.
ANUL ȘARPELUI este un roman care se derulează fără sincope. Este un ,film,, ca o mostră a moravurilor din anul de grație 2013, Anul Șarpelui de apă. Un an cu convulsii sociale și tremol economic pe faliile Mapamondului, an în care, oamenii (de rând) și-au trăit viața așa cum le-a fost scrisă. Minunat observator al fenomenului social din aproape în aproape, Grigore Avram a reusit să scrie un roman ce va trece proba timpului, o carte ce va fi sa fie o frescă de istorie, fie ea și ficțiune, dar care are tangență sigură cu felia de univers în care, noi ne împărțim și binele și rău.
Cu romanul de față, Grigore Avram a făcut un pas hotărât în carierea sa de scriitor ce știe că are datoria să lase mărturii despre timpul și locul unde trăiește.
Felicitari, Grigore Avram!