“APOCALIPSA 2012″ - ADEVĂR SAU MANIPULARE

,,Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”
Matei, 24:36
În ultimii ani, globalizarea progresistă a Omenirii, pare a fi pusă sub semnul întrebării, de acţiunile complexe, hegemonice, ale unei structuri mondiale, cunoscută în mediile informative sub denumirea de ,, Oculta globalist-regresivă”.Această super-grupare, reuneşte în rândurile ei câteva mii de persoane foarte bogate, care deţin deja mai mult de 50% din avuţia mondială. În scopul excluderii globalizării progresiste şi impunerii propriul imperiu mondial, gruparea situată deasupra naţiunilor şi statelor, are tendinţa de a-şi impune propriile interese prin membri şi agenţi infiltraţi în cele mai înalte niveluri de conducere statală şi internaţională.
În faza actual acţiunile Ocultei, se canalizează în principal pe acţiuni de agresiune psihologică concretizate prin acţiuni de război psihologic cu tematică economică, politică, militară sau religioasă. Printre agresiunile psihologice cu temnatică globalist-mistică, se numără şi Apocalipsa 2012.Astfel, prin intermediul unor pseudo-somităţi ştiinţifice, pe diverse căi (material scrise, Internet, emisiuni radio şi tv), au fost puse în circulaţie tot felul de dovezi şi argument, unele dintre ele frizând ridicolul menite a implementa în mentalul colectiv, că data de 21 decembrie 2012, va marca sfârşitul lumii. Mai jos, vom arăta, câteva direcţii de argumentare, ce tind a susţine această mega-manipulare:
I.Variante mayaşe:
● Se menţionează faptul că pe o piramidă maya ar exista următoarea inscripţie: ,,Ne vom întâlni în ziua de 22 decembrie 2012”. Aceasta ar dovedi că întreaga populaţie maiaşă ar fi fost luată de extatereştri, pentru evoluţie în alt loc din Univers. În realitate, nici o piramidă maiaşă nu conţine o astfel de inscripţie. Populaţia maiaşă nu a dispărut după cucerirea spaniolă. Circa 8 milioane de maiaşi, din mai multe triburi, trăiesc şi acum, în Yucatan, Guatemala şi Honduras, păstrându-şi unele obiceiuri sălbatice de dinaintea Conquistei.
● Celebrul calendar maya s-ar termina brusc, cu data de 22 decembrie 2012. În realitate, calendarul solar maiaş, mult perfecţionat, pentru a respecta cu stricteţe zilele de sacrificii oferite unui număr foarte mare de zei, nu s-a terminat niciodată, la majoritatea triburilor. În mediul rural de pe platourile Guatemalei, este folosit şi acum, de către bătrâni de numiţi “preoţii calendarului”. Calendarul ultimului trib maiaş liber, Itza, s-a terminat la data de 14 martie 1697, dată la care trupe spaniole conduse de Martin de Ursua, guvernatorul Yucatanului, au ocupat capitala tribului, oraşul Tayasal.
Astronomii maiaşi ar fi cunoscut precesia echinocţiilor, în 25.920 de ani, perioadă denumită şi an cosmic, an ce s-ar încheia în 2012. În realitate, maiaşii n-au cunoscut zodiacul şi n-au marcat precesia echinocţiilor prin dreptul celor 13 constelaţii zodiacale (a 13-a este Ophiucus, însă este ascunsa de astrologi, deoarece le-ar strica toate formulele). Calendarul solar maiaş nu se preta la astrologie, deoarece era compus din 18 luni de câte 20 de zile, plus o perioadă nefastă (uayeb) de 5,25 zile. Calendarul venusian maiaş, de 260 de zile, închinat zeului Kukulcan, nu avea vreo utilitate practică.
● Unele mituri mayaşe, prezic că la 22 decembrie 2012, Pământul va ajunge într-un punct de aliniere cu centrul Galaxiei noastre. În realitate, astronomii maiaşi nu cunoşteau noţiunea de galaxie şi nici un mit de-al lor nu vorbeşte despre o astfel de aliniere. Din punct de vedere astronomic, putem uni oricând poziţia Terrei cu centrul galactic, însă această „aliniere” nu produce nici un efect asupra vieţii umane de pe planetă. În centrul galaxiei, se află materie nevie arzândă, nicidecum o Conştiinţă Cosmică compatibila cu creierele pământenilor (un soi de Dumnezeu astral). Ideea sălbatică şi neadevărată a Universului viu şi conştient, compatibil cu creierele pământenilor, provine din mistica hindusă.
● Profeţiile descoperite în mormântul regelui mayaş Pacal (arheologul Albeito Ruz) conform cărora, în 2012, va fi sfârşitul Lumii (această profeţie ar fi fost desluşită de vizionarul Jose Arguelles). În realitate, în 1951, arheologul mexican Albeito Ruz Lhullier efectua restaurarea Templului cu Inscripţii din Palenque. Cu această ocazie, a descoperit că, la circa 20 de metri adâncime, se afla un mormânt de rege, gardat de şase schelete.
Placa de mormânt, grea de cinci tone, era acoperită cu mai multe glife maiase, care au fost descifrate şi făcute publice, în 1953. Acestea nu conţin nici o profeţie despre sfârşitul Lumii, în 2012. De altfel, preoţii maiaşi nu cunoşteau noţiunea de profeţie şi nu aveau preocupări în acest sens. Ei erau convinşi că toate evenimentele se repetă, în cadrul unui ciclu de ani Preoţii practicau numai ghicitul unor evenimente apropiate, prin datul în bobi de fasole sau cacao, obicei încă păstrat de bătrânii maiaşi din Guatemala.
● Invocarea unor ipotetice scrieri mayaşe, invocate de manipulatori, conform cărora, în 2012, omenirea ar fi depăşit depăşi tehnologia convenţională, cunoştinţele despre timp şi spaţiu consacrate în teoria relativităţii generalizate, va fi depăşită necesitatea banilor, se va trece rapid prin dimensiunea a patra şi se va intra în a cincea dimensiune. Terra şi sistemul solar se vor sincroniza cu Galaxia şi întregul Univers, iar ADN-ul uman va fi perfecţionat, căpătând 12 spirale în loc de 2. Această variantă de manipulare este atât de gogonată, încât numai retardaţii mental o pot crede. În realitate, mayaşii nu cunoşteau noţiunea de tehnologie, nu foloseau nici măcar roata şi vedeau în archebuzele cuceritorilor spanioli, trăsnete zeieşti.
Nici o inscripţie mayaşă nu vorbeşte despre relaţia timp-spaţiu. Mayaşii nu cunoşteau banii, astfel că „moneda” lor de schimb erau boabele de cacao. Mayaşii n-au imaginat măcar un Univers cu mai multe dimensiuni. Ei credeau în universul concret al porumbului din care trăiau, porumb din care zeii primordiali Cucumatz şi Tepeu ar fi creat primii oameni. Terra şi sistemul nostru solar sunt perfect sincronizate cu Universul, încă de la formare. În fine, sălbaticii mayaşi, cu cunoştinţe medicale mai mult decât modeste, nu aveau habar de ADN şi nici n-au făcut vreo profeţie în acest sens. Chiar şi acum, în timpul modern, cel puţin 95% din populaţia Lumii nu are habar ce înseamnă ADN şi procesele lui de .transformare.
Din toate datele şi informaţiile despre populaţia mayaşă, despre inscripţiile şi scrierile acesteia, se desprinde obsesia lor pentru măsurarea exactă a timpului. Aceasta era determinată doar de teama lor de a nu supăra multitudinea de zei imaginaţi de ei, zei care în credinţa lor, aşteptau sacrificii de sânge aproape în fiecare zi.
II.Varianta tibetană:
Potrivit tradiţiei kalachakra, la 960 de ani după revelarea învăţăturii secrete din Tibet (din anul 1027), va urma o perioadă de 25 de ani de frământări, care va culmina cu sfârşitul timpului. Desigur, suma cifrelor din varianta de manipulare ne dă anul 2012. În realitate, kalachakra este de origine hindo-vedică, nu tibetană şi reprezintă concepţia vedică ciclică de evoluţie a Lumii, concepţie cu o durată mult mai mare decât cei 25.920 de ani ai anului cosmic inventat de mistici.
Erele din „roata timpului”, imaginate de hinduşi, sunt următoarele: kritayuga sau vârsta de aur, de 1.728.000 ani, în care domneşte zeul justiţiei şi al datoriei; tretayuga sau vârsta de argint, de 1.295.000 ani, în care virtuţile încep să decadă; dvaparayuga sau vârsta de bronz, de 864.000 de ani, era în care oamenii, influenţaţi de zeul jocului de zaruri, Dvapara, devin mincinoşi şi certăreţi; kaliyuga sau vârsta de fier, de 432.000 de ani, a început la data de 18 februarie 3102 î.e.n. Simbolizată de zeiţa neagră Kali, ea este o perioadă a răutăţii, războaielor, catastrofelor şi suferinţei. După cum vedem, „roata timpului” nu confirmă apocalipsa din 2012.
În al doilea rând, tibetanii n-au primit prin revelaţie nici un fel de secrete divine, nici în 1027, nici ulterior. Ei au fost şi au rămas un popor sălbatic şi incult, aşa cum l-aţi văzut în filmul american Doi ani în Tibet. Scriitorul german Fritz Rudolf descrie ignoranţa, sălbăticia, idolatria şi corupţia din lamaseriile tibetane, în cartea Vârfuri fără zei. Poveştile despre “sacralitatea” Tibetului şi a tărâmului „pur”.
III.Varianta sfârşitului timpului:
În scopul convingerii ignoranţilor, este folosit şi un argument pseudo-stiinţific: creşterea frecvenţei vibratorii a Terrei (Rezonanţa Schumann),ar face ca 24 de ore ale unei zile pe Terra, să însemne, în 21 decembrie 2012, zero ore, deci, sfârşitul timpului. În realitate, timpul este o convenţie omenească folosită pentru a stabili ordinea cronologică a evenimentelor. El se poate măsura funcţie de orice reper dorim. Noi îl măsurăm funcţie de două fenomene astronomice sigure, rotaţia Pământului în jurul axei sale, în 24 de ore (ziua) şi mişcarea de revoluţie a Terrei în jurul Soarelui, în timp de 365,25 zile (un an).
Restul unităţilor de timp sunt pur artificiale. Timpul nu se dilată, nu se contractă, nici nu se termină decât dacă ne imaginăm noi. Îl putem măsura de la diverse limite din trecut, trăind cu toţii deodată, probă că timpul nu este material şi penetrabil. Evreii îl măsoară de la „facerea Lumii”, eveniment plasat în anul 3700 î.e.n. Creştinii îl măsoară de la presupusa dată de naştere a lui Jeshua – Isus Hristos. Islamicii îl măsoară de la Hegira (16 iulie 620 e.n.), adică, de la fuga profetului Muhamad de la Mecca la Medina.
Budiştii măsoară timpul de la iluminarea lui Budha etc. Toţi trăim însă deodată, probă că timpul nu poate fi găurit cu vortexuri, pentru a circula în trecut sau în viitor, ca în filmele SF.

În trecut, putem călători cu retrocogniţia, amintirea, imaginaţia şi informaţiile oferite de ştiinţele care studiază acest timp (geologia, astrofizica, arheologia etc). În viitor, putem călători cu imaginaţia, premoniţia, precogniţia şi planificări conştiente.
În concluzie, în 21 decembrie 2012, nu se va sfârşi timpul.
III.Varianta transformărilor organismului uman, la intrarea în centura fotonică din Pleiade:
O serie de pseudo-studii, susţin că, la întâlnirea centurii fotonice din Pleiade, organismele noastre vor suferi transformări radicale, devenind luminoase. În realitate, dacă bombardăm un organism uman cu fotoni, acesta nu-şi schimbă compoziţia şi organizarea. El rămâne aşa cum îl ştim, adică, format dintr-un trup de materie grosieră, condus de inconştient şi conştiinţă şi dintr-un corp invizibil (aură, biopsihocâmp) condus de Hiperconştiinţă.
Corpul invizibil şi hiperconştiinţa formează împreună suflul vital nemuritor sau sufletul nemuritor al omului. Nemurirea oamenilor normali este asigurată şi probată ştiinţific, mai ales prin studiul cazurilor de moarte clinică şi prin regresie hipnotică.
IV.Varianta inversiunii polilor:
Se vehiculează ideea falsă, conform căreia inversarea polilor magnetici ai Terrei ne va produce mari tulburări si moarte. În realitate, inversarea polilor magnetici e un fenomen terestru normal, la care oamenii, regnul animal şi vegetal s-a adaptat ori de câte ori s-a produs. Puteţi verifica această situaţie, dormind câteva nopţi cu capul către nord, apoi, cu capul către sud. Nu vi se va întâmpla nimic. O posibilă schimbare a polilor magnetici ai Terrei, în următoarele decenii, nu va afecta viaţa omenească grav şi pentru lung timp.
Sintetizând, se poate afirma că, fie teorii ştiinţifice, scrieri religioase ori viziuni ezoterice, oricât de divizate şi distincte ar fi, recunosc totuşi un acelaşi lucru: în orice moment, nu neapărat pe 21 decembrie 2012, dar oricând, este posibil să se întample ceva peste imaginaţia, peste cunoaşterea şi puterile noastre. Ceva care să ne distrugă sau să ne înalţe, într-o lume în care nimic nu se pierde, ci totul se transformă, însă nu în consonanţă cu scopurile mega-manipulatorilor.

Bibliografie:

World of the Maya (1960) - Victor W. von Hagen
The Rise and Fall of Maya Civilization (1954) - J. Eric S. Thompson
http://www.ezoterism.ro
http://www.everystudent.ro
http://piatza.net
http://www.doxologia.ro