Arborele genealogic terrian şi cosmic

În cele mai multe cărţi de cosmopoezie, proză SF, filosofie siderală – am dedicaţia – Familiei Cosmice şi Terestre! Cea Cosmică Galactică cu credinţă şi Reptiliană începe să iasă tot mai mult la Lumină din negura Timpurilor şi a Istoriilor Multiple ale Mutiversului. Noi, Oamenii sîntem Extratereştrii la origine, Cetăţeni ai Cosmosului!

Despre această Viaţă Terriană Reîncarnată vă pot da cîteva repere. Părinţii tereştrii, căci avem şi părinţi extratereştrii – sînt în această existenţă – Virgil Miloş, colonel de armată, fost aghiotant regal, cu studii de drept tatăl – un gentelmen sudist s-a născut în 19 februarie 1924 în oraşul Bolgrad din Basarabia, pasionat şi de viaţa extraterestră, de ştiinţă, de muzică clasică şi balet, avînd ca model pe mareşalul Ion Antonescu şi pe împăratul creator al UE-Napoleon Bonaparte. Studiile liceale în oraşul Giurgiu – de la Dunăre, apoi şcoala de ofiţeri la Bucureşti! Bunicii dinspre tată- Petre Miloş ofiţer în primul război mondial, aromân cu rădăcini în Bitolia, în Serbia, Macedonia şi Grecia şi Ecaterina Hodrea-Miloş casnică din Răşinarii –Sibiului, mama poetului Octavian Goga fiindu-i învăţătoare! Au locuit în Giurgiu pe str. T. Vladimirescu nr. 40.

Mama noastră Florina Miloş, născută Hopârcă în Bistriţa, în 18 iulie 1930, învăţătoare, absolventă a Liceului Pedagogic din Năsăud! Părinţii ei, cu origini cehe-Ioan Hopârcă şi Maria –născută Vermeşan, ţărani chiaburi din Bistriţa, de pe Burici-Dealul Cetăţii! Străbunicii dinspre mamă au fost juzi la Primăria Bistriţa. Şi ea pasionată de ştiinţă –muzică, arte!

Familia Miloş din România, de la Bistriţa are 2 băieţi – Alexandru Cristian, scriitor şi filosof, membru al USR, cu 25 cărţi publicate fondatorul unui nou curent COSMOARTA în ştiinţele artei româneşti şi universale, cărţile sale circulînd în 30 de ţări şi Eugen –patron comerciant cu talent în sculptură, căsătorit cu Maria Petrina, laborant chimist, avînd un fiu la Cluj-Adrian Miloş, masterand la Paris în ştiinţele juridice! Locuim în Bistriţa str. I. Slavici, nr. 24.

Recunoştinţa pentru educaţia şi viaţa dată de părinţii noştrii, în cazul nostru se reflectă şi prin urmaşi, dar şi prin consemnarea numelui lor în cărţile şi dicţionarele de literatură română unde ne este menţionată activitatea şi opera artistică

E şi acesta un gest modest, terestru de mulţumire şi recunoştiinţă pentru generozitatea devotamentul, milostenia şi sacrificiul lor pămîntesc. O familie de intelectuali şi patrioţi români, de Cetăţeni ai Cosmosului!

Acest gând ce nu vrea să fie decît un act de recunoştinţă în faţa amintirii şi memoriei lor – l-aş continua cu un poem pentru toţi părinţii şi copii lumii:

Părinţii

Cînd părinţii îţi mor

Te simţi frunză de vînt

Ori un soare ciudat

Îngropat în pămînt.

Să fii ziuă încerci

Să te mişti printre vii

Înnodînd vechi poteci

Din căpşuni aurii

Te cobori dintr-un vis

Ce nu-i încă sfîrşit

Luminînd drum şi pod

Ca un vers într-un mit

Cînd părinţii îţi mor

Te întorci în Cuvînt

Cel dintîi şi te legi

Să-l urmezi rămânând

Pînă cînd nu pot ştii

Pînă cînd naşte-o stea

Şi atunci pleci şi tu

La părinţii din ea.

Flori albastre îţi iei

Şi veşmîntul lor alb

Din lumină să fii

Să te-aştepte în prag.

Venind tînăr ca ei

Într-un cer minunat

Ascultînd iar poveşti

Cu-un Înalt Împărat!

Amintirea crescînd

Ca o pîine în cuptor

Punînd sfinţii părinţi

În altare de dor.

Uzi copacul lor blînd

Le aşterni seara cină

Aşteptînd aşteptînd

Sigur fiind c-au să vină

Dai grăunţe la pui

Aduci apă în casă

Ceasul ce l-ai pierdut

Sună-n geam nu te lasă

Unde eşti? Cine eşti?

Sună iar întrebarea

Cînd părinţii îţi mor

E-aprinsă-larg, marea.

Şi îi vezi cald catarg

Ducînd păsări, departe,

Îi tot strigi şi îi strigi

Să mai iasă din moarte!

Învierea e-n ea

Învierea şi Viaţa ,

Şi aşa stînd de veghe

Vine-n nori, dimineaţa

Îi îngropi şi-i dezgropi

Dintr-o Cruce, Etern,

Şi desparţi ca din somn

Raiul viu de Infern.

Mamă, tată pe rînd

Arde candela-n veci

Cu Cristos sus în gînd

Părinţii aşa ţi-i petreci!

Părinţii, Iubiri de Stele şi Chei,

Dumnezeu primind Dumnezei!