Ascultând Pastorala ÎPS Andrei la Praznicul Învierii Domnului 2019

prof. Augustin Rus

   Cu ocazia Praznicului Învierii Domnului 2019, ÎPS Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului, și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a adresat credincioșilor ortodocși aflați sub jurisdicția sa religioasă, un cuvânt de învățătură în care încearcă să explice pe înțelesul tuturor schimbările petrecute pe parcursul a aproape două milenii. A fost un „timp istoric” în care în foarte multe comunități omenești s-a răspândit, dobândind numeroși adepți, religia creștină. Viața creștinilor este marcată de numeroase sărbători, ocazii cu care aceștia se primenesc spiritual, își fac un bilanț al vieții lor, pregătindu-se pentru „marea trecere”. Între aceste sărbători, „Învierea  Domnului” este cea mai așteptată sărbătoare a creștinilor, deoarece ea ne introduce în atmosfera celui mai important eveniment petrecut acum aproape două milenii, și care pătrunde prin lumină, pâine și vin în fiecare casă de creștin.

   Atent și avizat observator al spațiului geografic românesc, ÎPS Andrei remarcă faptul că „la noi” s-a încetățenit de ceva timp ideea că „veșnicia s-a născut la sat” și poate de aceea Sfântul Sinod al B.O.R  a dedicat anul 2019 Satului românesc, care după expresia academicianului  I. A. Pop, reprezintă „expresia spiritului românesc”. Iar sufletul satului românesc este eminamente creștin și viața de aici este strâns împletită cu credința. Numai că satul românesc, mai ales în ultimul secol, a fost supus unor schimbări radicale, determinate mai ales de motive economice, sociale, politice, demografice, etc. care au dat posibilitatea unei bune părți din locuitorii săi să plece, într-o primă perioadă (1960-1980) spre centrele urbane din țară unde se cerea forță de muncă, iar după 1989 spre alte țări, în principal din Europa și America.

   Se constată în prezent cum centrul preocupărilor spirituale devin orașele și mai nou și comunitățile românești din alte țări, datorită unui număr mare de credincioși stabiliți aici. Și astfel „steagul credinței” pare să fie preluat de orașe, care au menirea să-l ducă cu demnitate mai departe, cu toate că „veșnicia s-a născut la sat”. Raportat la numărul de locuitori, orașele au încă un număr prea mic de biserici, ca „loc de întâlnire între om și Dumnezeu”, în comparație cu satele. Este și cazul concret al satului Budești, unde atunci când s-a construit biserica (1925-1937), erau aprox. 1.400 de locuitori, azi sunt apr.500.

   Indiferent de sat sau oraș, Învierea  Domnului  Hristos ne-a dat ocazia să ne tămăduim sufletul (prin rugăciuni și evlavie), trupul (prin post), să ne luminăm ochii și inima, să ne întărim în a păzi poruncile dumnezeiești și să urmăm dreapta credință.

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]