Suedia – între tradiţie şi pragmatism (VII)

Aşezările rurale

Respectând tradiţii ancestrale, satele suedeze şi-au menţinut vetrele exact unde strămoşii de la începuturile primelor comunităţi s-au simţit mai apăraţi de posibilii duşmani şi cumva asiguraţi pentru hrana zilnică: în pădure. Fructele culese şi anima- lele vânate, dar şi lemnul de foc sau pentru construcţii au fost printre principalele argumente pentru ca primii locuitori ai viitoarei ţări să se înfrăţească cu codrul. Situa-ţia nu e deloc singulară în lume, pentru că şi autohtonii noştri şi-au făurit primele adă- posturi în pădure, desigur din aceleaşi considerente. Păstrându-şi vechile amplasamen-te şi o mulţime de obiceiuri şi tradiţii odată cu ele, localităţile rurale au ca principală caracteristică o răspândire absolut aleatorie, ignorând orice principiu al sistematizării, existând mici localităţi cu 3-4 case, purtând însă un nume şi un semn distinct pe harta comunitară. Asemănarea cu trecutul se opreşte cam aici: felul cum arată aceste aşezări, preocupările localnicilor, relaţiile cu oraşul, aportul „sătenilor” în economia ţării sunt cu totul altele şi merită a fi cunoscute şi, eventual, folosite şi de alte state.

Casele „ţăranilor” suedezi beneficiază de absolut toate utilităţile şi mijloacele de confort ale oricărui alt locuitor al acestei ţări: au căi de acces asfaltate până la ultima aşezare din fundul pădurii, curent electric, telefon, internet, serviciu de salubritate care ridică gunoiul săptămânal, poştă, apă curentă şi canalizare. Locuinţele sunt spaţioase, mobilate cu gust, au garaje şi curţi foarte bine întreţinute. Oamenii sunt de obicei fer- mieri sau lucrători forestieri, copiii lor merg la şcolile comunale, pentru învăţământul de bază de 9 clase, şi la oraş pentru a urma liceul, cursurile gimnaziale de 12 clase, cum se numesc la ei. Fermele au ca principal obiect de activitate creşterea animalelor – vite sau cai – sau cultivarea cerealelor sau a cartofului, specii aclimatizate pentru această ţară cu o perioadă de vegetaţie de numai cinci luni. Rareori am văzut câte o fermă pomicolă, cultivând un măr foarte rezistent la condiţiile climatice, în aceeaşi măsură de gustos. Nu toţi copiii urmează tradiţia părinţilor de a fi crescători de anima- le sau cultivatori ai pământului, dar cei mai mulţi o fac, după ce urmează cursurile gimnaziului de specialitate şi este o adevărată plăcere să vezi în crescătoriile de cai tinere îmbrăcate în costume de jocheu, îngrijind caii sau călărindu-i, pentru a-i pregăti pentru târgurile europene, întrucât suedezii sunt printre principalii furnizori de cai pentru dresaj şi anumite feluri de curse ai Europei şi nu numai. Mulţi săteni lucrează şi la nenumăratele fabrici din apropierea aşezărilor proprii, pentru că marea înţelepciune a diriguitorilor acestei ţări a fost răspândirea unor mici întreprinderi de mare producti- vitate în funcţie de existenţa forţei de muncă şi nu aglomerarea lor în apropierea marilor oraşe, adevăraţi mastodonţi poluatori şi inestetici. Date fiind sursele economi- ce variate la care au acces, înalta mecanizare din fermele agricole sau zootehnice, pro- ductivitatea remarcabilă a muncii lor, atenţia logistică şi financiară pe care le-o acordă statul, oamenii comunităţii rurale din Suedia au un nivel de viaţă asemănător celor de la oraş, bucurându-se chiar la dreptul de a-şi petrece concediul de odihnă anual în sta- ţiunile însorite ale Greciei, Italiei sau Spaniei, fiind înlocuiţi în aceste împrejurări de persoane anume pregătite, furnizate la cerere de firme private, contra cost. Pe când şi la români aşa ceva?

Suedia, ian. 2009 Mihai Litinschi

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5