Aspecte din depresiunea Dumitra-Tăure

La Editura „Carmides” din Bistrița a apărut recent cartea-document semnată de istoricul IOAN SIGMIREAN, „un cunoscut cronicar al locurilor noastre,  promotor al unui curent intelectual coerent, articulat armonios și fericit pe structura  unei culturi academice de-o activitate științifică icontestabilă”, sunt cuvintele de început scrise de pr. scriitor Crin Trandafil Theodorescu, omul momentului ce îndeamnă cititorii de a se conecta cu Dumnezeul din noi.

Cartea prezentată în ultima zi din luna iunie la Muzeul Grăniceresc, este un dar din partea autorului către locul copilăriei, un model ce-i întărește personalitatea și redă cu acuratețe și precizie traseul său pe drumul de întoarcere în topos, la legile scrise și nescrise din memoria colectivă, un simbol de cult creștin. Memorie, credință și tradiție ce lărgesc noțiunea de sat, acel microcosmos, cu oameni, case și pământ și multă înțelepciune  strămoșească.

Sunt amintite cele trei Depresiuni ale dealurilor bistrițene, respectiv: Depresiunea Bistrița - Livezile, Depresiunea Budac și Depresiunea Dumitra-Tăure.   Obiectul cărții îl face doar Depresiunea Dumitra-Tăure, tratată din punct de vedere geografic, istoric și religios cu cele șapte sate care o alcătuiesc cum sunt: Dumitra, Cepari, Tărpiu, Blăjenii de Jos, Blăjeni de Sus, Caila și Tăure, cu bogățiile solului (pădurea de stejar, de unde  năsăudenii au adus lemnul cu care s-a construit podul acoperit de la Treadam) și subsolului (sarea și piatra de construcție). Mediul geografic al Depresiunii în cauză a fost și este prielnic vieții umane pe toată durata  perioadei postglaciare, existând o viețuire umană neîntreruptă din Neolitic până astăzi.

Se subliniază buna conviețuire dintre sași și români și influența sașilor asupra societății românești. „Chiar dacă suntem diferiți, împreună suntem mai puternici”, era deviza obștei satului.

Prezenta lucrare tratează mai pe larg satul Cepari, aducând elemente noi cu date, fapte și documente privind istoria satului și a bisericii, cel mai vechi locaș din depresiunea la care facem referiri, servind credincioșilor creștini proveniți din cultele romano-catolic, evanghelic-luteran, greco-catolic și ortodox. Preotul acestui locaș de cult Ionel Motofelea, la origine măierean, s-a legat strâns de sat, cu vocația de a ține creștinii aproape, ca dovadă a realizat foarte multe pentru biserică,  ceea ce trezește respectul și admirația tuturor.

În cele patru capitole sunt expuse caracteristicile geografice ale zonei, momentele principale ale evoluției politico-religioase ale satelor respective, aspecte de civilzație și cultură și o prezentare sintetică a evoluției cultelor și a bisericilor din Depresiunea Dumitra-Tăure.

Sincere aprecieri autorului și celor care au înlesnit apariția prezentei cărți,  ca o resursă educațională deschisă, respectiv primăriei din Dumitra (primar Gheorghe Bălăjan) și preotului din Cepari, Ionel Motofelea, oameni mereu cu gândul la origini, la sămânța neamului și iubirea de locurile natale.

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5