Augustin Baciu a trecut la cele veşnice

Am avut revelația de a cunoaște și conlucra cu un om pragmatic, așezat, modest și sensibil. Un ardelean în adevăratul sens al cuvântului, născut în Sărmașu, școlit prin Cluj, Luduș și Turda, trăitor în Mureș, Mediaș și Bistrița, poet prin grația Divinității și român după pământ.
Veți avea și domniile voastre, stimați cititori, aceeași revelație, când, citindu-i poezia, o să descoperiți că mucalitul și hâtrul Augustin Baciu este mai profund decât vrea să pară, mai rebel și mai revoluționar de cum ar trebui să fie, mai delicat și mai fin observator al realității cotidiene și, în același timp, un iremediabil îndrăgostit de frumos.
El face cu nonșalanță poezie din lucruri simple, neobservabile, pe care le îmbracă în slove bine meșteșugite, astfel încât acestea să devină adevărate flori literare și are acel talent de-a pune în evidență mirabilul clipei în antiteză cu eternitatea.
Avatarurile sale sociale, precum și experiența sa de truditor de-a lungul unei existențe deloc liniare, un multiplu de diagonale și zig-zaguri, îi conferă poate dreptul de-a răbufni din străfunduri, de-a încerca prin atitudine să schimbe ceva, astfel poezia sa este deseori încarcătă de revoltă, preschimbată apoi în resemnare (ca un rictus amar), iar ulterior transformată în speranță.
Dar nu asta îl caracterizează pe autor ci umorul său viu, bucuria de-a privi cu ochi de soare un lucru, un fapt, o stare. Poate cu ușurință să găsească hilarul în lucruri anoste, cotidiene și să preschimbe urâtul în frumos, poate să treacă lin de la nefast la fast, dar cea mai de seamă calitate a sa este aceea că multe din versurile lui îți vor descreți fruntea ta, cititorule, după nebunia de zi cu zi din această atât de tulbure lume.
Autorul ironizează și se autoironizează cu același gând vesel și poznaș, fără dihonie, fără substrat, ajungând să exprime în unele din poeziile sale esența intrinsecă a problemei în sine, prin însăși punerea la mezat a propriilor trăiri, de fapt a nudei sale personalități.
Deloc de neglijat este poezia de dragoste, izvorâtă dintr-un suflet capabil de a da și de a primi, în care face cu iscusință portretul persoanei iubite, adevărat crin imperial pe care poetul încearcă uneori timid, alteori stăpân feudal, să-l ofere celei care și în realitate este la fel ca și în visele lui. De fapt, iubirea se revarsă ca un torent în versurile lui Augustin Baciu și o simțim prezentă și în bucuria clipei, și în natura înconjurătoare, și în apropierea sa de neam și glie.
Într-o bibliotecă sentimentală a poeziei românești, probabil mai este loc și pentru aceste boabe de rouă ale gândurilor unui neaoș român, iubitor de români și de țară, iar când, în vârtelnița timpului, colbul uitarii se va depune peste oameni și fapte, poate, undeva, cineva, va mai păstra această carte și va surâde gândind „Doamne, ce vremuri...”.
Din păcate linia vieții lui Augustin Baciu s-a întrerupt brusc și brutal, autor a 8 volume de poezie, și având în lucru primul volum de proză precum și un volum de versuri, a plecat dintre noi lăsându-ne mai săraci și mai triști. El merge acum pe un drum de pulbere de stele unde cu siguranță își va găsi liniștea.
Dorin Radu Barna ,
Director Editura SOLON
..........................

Clubul Monarhiştilor Bistriţeni aduce un ultim omagiu poetului şi colegului de Club, Augustin Baciu răpus de virusul nemilos şi boala acestuia. Ne vom aminti mereu de momentele sale artistice , lansări de carte sau lecturi ale poeziilor sale în cadrul serilor noastre de întâlnire.
Dumnerzeu să-l odihnesca , iar familiei îi transmitem condoleanţele noastre şi îi dorim putere de a trece peste acest moment greu.

Clubul Monarhistilor Bistriteni