Bârgăuani uniţi peste veacuri. George Trăsnău (de la 1700) şi Costin -Marian Trăsnău (din 2019) au în comun vrednicia

La Susenii Bârgăului s-au păstrat din iconostasul vechii biserici din lemn cu Hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, monument istoric datând din secolul XVII, respectiv de la 1640, trei icoane mari, remarcabile prin calitatea artistică, opere ale aceluiaşi pictor, pe care se află şi inscripţii de donaţie. În una dintre ele, în limba slavonă, se precizează şi anul 1645: "de la satul Dobr..a în zilele Craiului Racotzi, zilele Domnului 7154 (1645 – n.n)". Alături, pe o altă icoană se regăseşte o altă inscripţie, în limba română, în care se consemnează că: "această sfântă icoană o au plătit George Trăsnău şi au dat la Sfânta Biserică din Suseni, anul 1700".

Pe lângă valoarea artistică şi istorico-documentară indubitabilă, ele stau mărturie peste veacuri a vredniciei celor ce le-au dăruit. Acte de gratificaţie de genul, valoarea şi importanţa celor amintite nu erau cu siguranţă posibile atunci şi nu sunt nici astăzi chiar lesne şi la îndemâna oricui, fiind apanajul exclusiv doar a celor vrednici şi merituoşi. După construirea, între 1898-1899, în vremea părintelui protopop Eliseu Dan (11/23.06.1859 - 27 aprilie 1927), a noii biserici impunătoare, o adevărată catedrală, de la Suseni, vechea bisericuţă de lemn a fost donată, în anul 1909, comunităţii ortodoxe de la Jaad (comuna Livezile). De aici, după 48 ani, a fost transferată în satul aparţinător Dumbrava, comunitate păstorită actualmente cu mult har, cu o deosebită pricepere, râvnă şi dăruire de precucernicul părinte paroh Ioan-Ştefan Murgoi de la Strâmba.

Aceasta mai păstrează o parte din obiectele vechi ale bisericii, printre care se numără un epitaf datând de la 1780, ușile împărătești, două icoane ale Sfântului Arhanghel Mihail, ceea ce nu poate decât să bucure pe cei interesaţi să-şi cunoască cât mai bine obârşia, antecesorii, istoria locurilor natale şi reprezentanţii lor de seamă. Pentru autorul acestor rânduri, aceste mărturii au şi o valoare sentimentală întrucât micuţa şi cocheta bisericuţă aflată pe lista monumentelor istorice a fost cercetată de-a-lungul vremurilor de bunicii, străbunicii şi stră-străbunicii săi paterni. În prezent bunul părinte şi enoriaşii din micuţa comunitate ortodoxă de la Dumbrava sunt tare amărâţi şi afectaţi de faptul că de opt ani de zile încearcă să-şi edifice un lăcaş, care să corespundă situaţiei demografice şi confesionale actuale. Au fost însă nevoiţi să oprească lucrările din cauza lipsei unui aviz de la monumente istorice, care consideră că amplasamentul viitoarei biserici ar fi prea aproape de micuţa bisericuţă din lemn.

Speră ca factorii în drept să analizeze, să se aplece cu atenţie şi să găsească o soluţie şi pentru problemele din comunitatea lor mai izolată şi mai puţin cercetată, mai ales că urmează "Săptămâna Luminată" şi nu vor nici ca numele micuţei bisericuţe, care pe parcursul celor aproape patru secole de existenţă a făcut numai bine atât la Suseni cât şi la Livezile şi Dumbrava să fie asociat cu această obstrucţionare. Noul şi impetuosul lăcaş de la Suseni se constituie totdată într-o mărturie peste veacuri a vredniciei părintelui protopop Eliseu Dan, un mare patriot, intelectual şi slujitor de excepţie al Domnului, fost delegat al judeţului la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, care a hotărât Unirea Transilvaniei cu România. Având asemenea slujitori am găsit explicaţia faptului că în pofida opresiunilor, ameninţărilor şi întregului arsenal cu care s-a acţionat asupra enoriaşilor din comunitate, nimeni şi nimic nu i-a putut clinti, rămând pentru totdeauna fideli credinţei noastre ortodoxe strămoşeşti. (Din familia Eliseu Dan, l-am cunoscut, la vârsta de peste 90 ani, pe fiul acestuia Cpt. Dan Traian, născut la 31 mai 1890, la Suseni, fost combatant în primul război mondial pe frontul din Moldova, unde s-a ocupat şi de rânduielile de înmormântare ale eroinei de la Jiu - Ecaterina Teodoroiu.- În perioada ocupaţiei horthyste a Ardealului de Nord s-a refugiat la Vatra Dornei, unde a desfăşurat activităţi în favoarea armatei române sub pseudonimul "Ion Bolovan", iar soţia Elisabeta a ajutat la tratarea răniţilor şi bolnavilor – n.n).

Cum în sat, pe parcursul mai multor generaţii, a existat doar o singură familie cu numele de Trăsnău a fost relativ uşor să conchidem, fără riscul de a greşi, că unul dintre succesorii donatorului de la 1700 este Costin-Marian Trăsnău, un consătean vrednic şi merituos, aidoma antecesorului său de acum trei veacuri şi ceva. Marian a avut o evoluţie profesioanlă marcată de multe greutăţi şi poticneli. La sfârşitul învăţământului gimnazial a fost nevoit să suporte o lovitură groaznică. Bunul său tată, Nicolae Trăsnău, fost "fabricant" (cum le ziceam noi celor ce lucrau la fosta fabrică de chrestea din sat – n.n.) a fost chemat intempestiv la Domnul la vârsta de doar 50 ani. Pentru a-şi face rost de banii necesari continuării pregătirii, pe timpul vacanţelor de vară, Marian s-a angajat la fabrică. A reuşit astfel, cu eforturile inerente, să urmeze şi absolve cu rezultate dintre cele mai bune Liceul "Radu Petrescu" Prundu Bârgăului. La finalizarea studiilor liceale, a avut parte, însă de o altă lovitură. Cei care, după 22 decembrie 1989, s-au căpătat la baierele puterii au considerat că ţara va progresa, iar noi vom duce-o mai bine dacă ne desfiinţează locurile de muncă, concesionează resursele, facilitează dobândirea terenurilor agricole şi a celor cu vegetaţie forestieră de către străini, pun în operă şi materializează mult fluturatele lor aşa-zise "obiective strategice", printre care s-a numărat privatizarea fabricilor şi marilor combinate pe un dolar sau pe un EURO. Drept urmare, rând pe rând, s-au închis fabricile: de cherestea (până la cel de-al doilea război mondial în sat au funcţionat două, una dintre ele chiar în preajma locuinţei familiei Trăsnău – n.n.), de hârtie (în funcţiune de la 1768 – n.n.), de pâine, de produse lactate chiar şi Depozitul de fructe şi legume, ce făcea cunoscută faima fructelor bistriţene în ţară şi lume şi realiza aport valutar. Mii de săteni şi locuitori din localităţile limitrofe au rămas fără locuri de muncă, fiind privaţi de posibilitatea de a-şi mai putea câştiga pâinea zilnică. Cum veşnicia şi vrednicia s-a născut la sat, talpa ţării din care a făcut şi face parte şi Marian, a găsit ca întotdeauna pe parcursul multimilenarei noastre istorii, soluţia. Împreună cu soţia, doamna Maria au plecat la muncă în străinătate. Munceşte de mai bine de un deceniu şi ceva în construcţii în Germania, unde munca este la mare respect şi căutare, e apreciată şi remunerată corespunzător. Veniturile realizate i-au permis şi îi permit să investească cu prioritate în formarea şi educaţia celor două fiice, care reprezintă cea mai mare şi mai importantă bogăţie a familiei: Ana-Maria, studentă în anul III la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca şi Simona, studentă în anul IV la Facultatea de Arhitectură şi Urbanism din cadrul Universităţii Politehnica Timişoara.

Totodată, responsabilitatea faţă de viitorul familiei, l-a determinat să investească în edificarea unei locuinţe individuale tip vilă în regim de înălţime P+1 E, compusă din: la parter: living, bucătărie, cămară de alimente, baie, garaj, centrală termică, iar la etaj: 3 dormitoare şi baie, situată în intravilanul localităţii Josenii Bârgăului, la drum judeţean asfaltat, cu posibilităţi de racordare la reţeaua de utilităţi. Construcţia este deja în roşu, sub acoperiş, iar valoarea investiţiei şi terenului este estimată deocamdată la cca 50.000 EURO. Cea mai mare parte a lucrărilor au fost executate personal de proprietar, care a preluat de acolo unde munceşte şi adoptat soluţii noi în ceea ce priveşte compartimentarea şi utilizarea spaţiilor, prin încastrarea mobilierului în zidărie şi nu numai, ceea ce permite creşterea suprafeţei locative şi inerent a confortului.

Personal am fost impresionat de modul în care a pregătit amplasamentul întrucât terenul era plin de o mulţime de borte hidoase (trunchiuri mari de rachită de câteva tone, care cândva servise drept stâlpi la gard - n.n.) şi mă întrebam cum o să se descurce. A angajat un buldoexcavator de mare capacitate, care le-a scos din rădăcină, după care a eliberat, drenat, nivelat şi pregătit terenul, iar după edificarea imobilului a plantat pomi fructiferi şi arbori ornamentali, totul devenind de nerecunoscut. Acest lucru i-a atras simpatia, admiraţia şi încurajarea oamenilor din jur şi determină să continue cu şi mai mare sârguinţă pentru că în opinia sa, dacă ai sănătate să poţi munci şi copii, care să-ţi mângâie sufletul, înseamnă că eşti un om realizat şi unul dintre cei mai bogaţi de pe pământ. Nu putem decât să-i adresăm felicitări şi să-i dorim izbânzi cât mai mari în continuare lui şi întregii familii.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]