BICENTENARUL UNOR PERSONALITĂŢI FĂGĂRĂŞENE – ARON PUMNUL ŞI ION CODRU DRĂGUŞANU

În Cetatea Făgăraşului, sfârşitul de septembrie 2018, a marcat evenimentul anului printr-o sesiune de comunicări, ce a deschis noi pagini de istorie, păşind pe urmele unităţii naţionale a românilor prin comemorarea bicentenarului a două personalităţi marcante cu adânci rădăcini în  istoria neamului: Aron Pumnul şi Ion Codru Drăguşanu.

Manifestarea cultural-istorică de la Făgăraş, sub genericul “Pe urmele unităţii naţionale în Făgăraşul istoric”, organizată de primăria municipiului, primar ing. Gheorghe  Sucaciu şi Astra Făgăraş, preşedinte prof. Mihaela Gîrlea, au adunat    mulţi oameni de cultură, istorici, scriitori, astrişti, jurnalişti, pătrunşi de cultul lui Eminescu pentru Transilvania şi pentru Blajul cărturăresc şi revoluţionar, despre care i-a vorbit ca un profet, profesorul său, Aron Pumnul. În zilele de 28-30 septembrie, cărturarii comemoraţi au intrat în Cetatea Făgăraşului şi în satele unde au văzut lumina zilei, respectiv, Cuciulata şi Drăguş, unde au fost întâmpinaţi de întreaga obşte a satului  copilăriei, o lume nouă, cu izvoare nesecate de iubire, frumuseţe şi respect.

Reprezentant al generaţiei paşoptiste transilvănene, lingvist şi istoric, Aron Pumnul s-a născut la 27 noiembrie 1818, într-o familie de ţărani ardeleni din Ţara Făgăraşului, satul Cuciulata, unde, vineri 28 septembrie 2018, între orele 16-18,30, oaspeţii Făgăraşului s-au întâlnit cu consătenii lui dragi, păşind împreună prin valurile istoriei. A făcut şcoala primară la Orhei, de unde, în 1836, trece la liceul din Blaj, unde are ca profesori, printre alţii, pe Gheorghe  Bariţiu şi Simion Bărnuţiu, cei care l-au îndemnat spre studiul filozofiei. După alţi doi ani la liceul piarist din Cluj (1841-1843), urmează teologia şi filozofia cu o bursă oferită de Episcopia din Blaj, la Viena, la Institutul Sf. Varvara.

Idealurile sale iluministe şi patriotice le materializează ca student la Viena şi în programul societăţii studenţeşti „Românimea cea tânără”, creată de el în cadrul institutului.

Încă din studenţie, în 1845, debutează ca publicist în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, cu un studiu despre ortografia limbii române. În anul 1846, se întoarce la Blaj, ca profesor de filozofie, fiind un participant activ în mobilizarea tinerilor intelectuali în acţiunea de luminare a românilor. A consultat mai mulţi cărturari în vederea redactării proclamaţiei adunării de la Blaj. A fost ales membru al comitetului permanent de la Sibiu. Datorită prestaţiei sale în revoluţie, fu persecutat de unguri şi destinat morţii. A scăpat însă, cu mare greutate din mâinile lor şi s-a refugiat la Bucureşti, unde guvernul provizoriu îl numeşte comisar de propagandă. După înăbuşirea revoluţiei muntene se refugiază la Iaşi, apoi la Cernăuţi, unde este primit cu căldură de familia Hurmuzachi şi unde va rămâne până la sfârşitul vieţii. Aici îşi continuă prin scris şi la catedră lupta pentru cauza românească, colaborând la revista „Bucovina”, scoasă din octombrie 1848, de către E. Hurmuzachi. Deşi departe de ţinuturile natale, românii făgărăşeni îl aleg senator în Consiliul Districtual, la sfârşitul anului 1848.

Cărturarul ardelean, după cum spunea I. G. Sbiera  a creat în Bucovina o şcoală naţionalistă românească, a introdus literele latine în scrierea românească de acolo şi a căutat să creeze pentru ea o ortografie curat fonetică.  

În spiritul mişcării naţionaliste şi în cultul reputatului dascăl, Aron Pumnul, s-a format şi marele Eminescu, care a locuit o vreme în casa profesorului său.

La moartea profesorului (24 ian. 1866), elevii îl omagiază prin publicarea unei broşuri, în care Eminescu publică elegia „La moartera lui Aron Pumnul”. Titlul broşurii este semnificativ pentru respectul şi popularitatea dascălului dispărut la doar 48 de ani: „Lăcrimioarele învăţăceilor gimnazişti din Cernăuţi la mormântul prea iubitului lor profesor Aron Pumnul”. Pentru adolescentul Eminescu, dascălul său este „un geniu nalt şi mare, un luceafăr, o lumină,  dintr-o pleiadă auroasă şi senină pe care:   

              Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare,

              Te plânge-n tânguire şi locul tău natal;

              Căci umbra ta măreaţă în falnica-i zburdare

              O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare

              Ce-i simţ naţional!”

Aron Pumnul a rămas în istoria literară prin lucrarea „Lepturariu românesc”, în patru volume, o antologie amplă, cu scriitori din toate provinciile româneşti, în număr de peste o sută, o carte de căpătâi a elevului Eminescu, o selecţie a textelor de la cronicari până la tinerii autori contemporani cu autorul. Este recunoscut ca unul din întemeietorii istoriei noastre literare, iar prin concepţia şi activitatea sa naţională, un predecesor de seamă a luptei naţionale.

Duminică, 30 sept. 2018, adunarea cărturărească de la Făgăraş şi-a continuat activitatea în satul Drăguş, satul natal a lui  Ion Codru Drăguşanu, participant la revoluţia de la 1848, deputat de Haţeg în Dieta de la Sibiu, secretar al Comitetului Şcolar Grăniceresc (1880-1884), vicepreşedinte al Despărţământului Astra Făgăraş, care-i poartă numele, colaborator la mai multe ziare printre care: „Gazeta Transilvaniei”, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Concordia”, „Telegraful român”, „Familia” etc.  Este autorul celui mai interesant jurnal de călătorie din epoca postpaşoptistă „Peregrinul transilvan (1865), care depăşeşte cu mult hotarele unor însemnări de călătorie.

În laboratorul de sentimente istorice de la Făgăraş au prezentat comunicări şi trei cărturari năsăudeni: Lucreţia Mititean, Ioan Seni şi Ioan Mititean, cu mesaje ce călătoresc spre nemărginire printr-o frumoasă reuşită astristă poleită parcă, cu  razele geniului uman.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]