Biserica Evanghelică, istoria “vie” din viaţa bistriţenilor

Pietonalul “Liviu Rebreanu” Bistriţa a găzduit o rugăciune ecumenică ce a comemorat incendiul produs în urmă cu cinci ani la Biserica Evanghelică. Clopotele au răsunat din turnul renovat, biserica arătând având acum straie de sărbătoare, pregătindu-se pentru evenimentele din luna august. Primarul Ovidiu Creţu, preotul paroh al Bisericii Evanghelice, Johann Dieter Krauss, alături de preoţii Bisericilor Ortodoxă, Greco-Catolică, Romano-Catolică, Reformată, Penticostală şi Baptistă au fost prezenţi pe scena de lângă Biserica Evanghelică, rememorând momentele triste din 11 iunie 2008, când bistriţenii au fost copleşiţi de lacrimi, văzând istoria burgului lor în flăcări.
”În momentul de faţă avem cel mai frumos şi mai înalt turn de biserică din România, singurul turn de biserică între Viena şi Moscova care are şi un lift. Este un exemplu pentru România ceea ce se petrece la Bistriţa o întindere de mână a tuturor Bisericilor, peste animozităţi şi contradicţii de-a lungul sutelor de ani. Atunci când se vor împlini 450 de ani de la sfinţirea ei, biserica va fi în forma lăsată de Petrus Italus, pregătită pentru slujba din 24 august şi pentru rugăciunea ecumenică din 25 august, susţinută de cinci episcopi de la Biserici diferite” a spus primarul Ovidiu Creţu.
” Nu vom putea uita cum a încetat ceasul din turn să mai măsoare timpul, cum au amuţit clopotele nemaichemând oamenii la rugăciune. Am gustat şi eu acea disperare, acea tristeţe, împreună cu mii de oameni. Turnul este reconstruit, adăposteşte clopote minunate, un ceas nou şi un ascensor modern, acoperişul este refăcut şi bolţile consolidate şi zugrăvite. O minune s-a produs. Biserica va străluci în curând atât de frumoasă cum nimeni dintre cei în viaţă astăzi nu a văzut-o” a fost mesajul părintelui Johann Dieter Krauss.
Momentele de rugăciune au fost împletite cu cele de muzică religioasă cu Corul ”Trinitas” al Bisericii Romano-Catolice şi Corala ”Andrei Mureşanu” al Bisericii Ortodoxe “Sfinţii Trei Ierarhi”.
Biserica Evanghelică amplasată în centrul oraşului Bistriţa, în cadrul unei pieţe de formă pătrată, asemănătoare celor din Apus, a deţinut şi continuă să reprezinte un reper important în geografia aşezării, fiind totodată cel mai reprezentativ monument de arhitectură de la începutul Renaşterii. În forma sa actuală, monumentul este rezultatul unei transformări aproape integrale. Sub zidurile actualei biserici se află fundaţiile lăcaşului de cult ridicat de primii colonişti. Prosperitatea economică datorată unei activităţi meşteşugăreşti şi comerciale tot mai active, precum şi înlesnirile majore acordate de către regina Elisabeta bistriţenilor, au încurajat cetăţenii să înalţe o nouă biserică. Zidirea noii biserici, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, a dus la ridicarea unei bazilici cu trei nave, având un cor poligonal şi două turnuri ce flancau intrarea principală a peretelui nordic al corului. Ea a fost lărgită după mijlocul secolului al XVI-lea. Lăcaşul propriu-zis şi turnul se prezintă astăzi ca un tot unitar, deşi cele două componente provin din perioade diferite, combinând mai multe stiluri. Se pot distinge elemente ale diferitelor stiluri arhitecturale şi de artă pornind de la romanic, incluzând goticul şi până la stilul renascentist. Prin dimensiunile ei ( nava centrală lungă de 42 de m. şi lată de 18,4- 19,6 m., corul lung de 13,8 m., bolţi ridicându-se la o înălţime de 16,8 m. deasupra navei centrale şi o şarpantă care se înalţă cu 16 m. deasupra zidurilor) biserica face parte din rândul celor mai impresionante construcţii sacrale din regiune. Cea mai veche piesă sculptată în piatră este amplasată pe latura sudică a fostului turn de sud-vest la o înălţime de circa 8m. şi datează conform inscripţiei din anul 1327. Această lespede funerară reprezintă un cavaler cu spadă şi scut într-o vestimentaţie specifică secolului al XIV. Figura cioplită , cunoscută sub numele de "Cavalerul Gotic", a fost probabil un sol al regelui Ungariei care se pare că a murit la Bistriţa în urma unei epidemii de tifos. Deasupra peretelui de est al navei centrale a fost ridicată o mică turlă în care a fost montat clopotul care se trăgea la rugăciunea "Tatăl nostru".
Turnul se ridică pe un patrulater neregulat, având dimensiunile la bază 9.23 x 9.28 m., zidurile sale groase de peste de 2 m. care se subţiază spre nivele superioare. Înălţimea acestuia de 75 m. îi conferă statutul de cel mai înalt turn de biserică din Transilvania. Nivelele inferioare ale turnului sunt luminate cu ferestre în arc frânt de dimensiuni relativ reduse faţă de cele mari ale celor două niveluri superioare. Accesul în turn se poate face pe o scară îngustă cu 191 trepte de piatră. De la frumoasa galerie de piatră a turnului, situată la 39 m. înălţime, se deschide o largă perspectivă. Prin măreţie, realizare artistică şi arhitecturală, biserica evanghelică este cel mai important monument al oraşului fiind considerat o emblemă a acestuia. Turnul acesteia domină aşezarea oferindu-i o personalitate aparte în rândul oraşelor din Transilvania.