Bistriţa-Năsăud, de la comitat la raion şi judeţ. Vezi istoricul organizării teritoriale a judeţului nostru!

Cornelia Vlaşin, şeful Serviciului Arhivelor Naţionale Bistriţa-Năsăud, a prezentat, în cadrul unei mese rotunde prilejuite de aniversarea a 50 de ani de la reforma administrativă a României, toate formele de organizare administrativă a teritoriului pe care este astăzi judeţul Bistriţa-Năsăud. Aceasta a luat ca perioadă de referinţă ultimul secol, tocmai pentru a înţelege modurile în care această organizare administrativ-teritorială a fost influenţată de diversele stăpâniri sau regimuri politice.
Formula Bistriţa-Năsăud a fost folosită din punct de vedere istoric, pentru prima dată, în 1876, atunci când a fost făcută reorganizarea administrativ-teritorială de către Imperiul Austro-Ungar. Atunci a apărut Comitatul Bistriţa-Năsăud, care în 1918, după Unirea cu România, a fost înlocuit cu judeţul, forma administrativă care exista în Regatul României. În 1925, prin Legea pentru unificarea administrativă a României, ţara era împărţită în 62 judeţe, alcătuite din plase, comune urbane şi comune rurale. Comuna şi judeţul îşi administrau interesele prin consilii, capul administraţiie locale era primarul, ajutat de delegaţia permanentă comunală, notar şi casier. Consiliul Judeţean era compus din 3-5 membri aleşi şi 2-5 membri de drept. Reprezentanţii autorităţii centrale în judeţ erau prefectul, subprefectul, pretorul, iar în comune notarul.
În perioada interbelică, din judeţul preexistent Bistriţa-Năsăud (1918-1925) s-a format judeţul Năsăud, care cuprindea un oraş cu consiliu – Bistriţa, patru plase şi 97 de comune, celelalte localităţi fin judeţ făcând parte din judeţele Someş, Cluj şi Mureş. Atunci, fiecare localitate a devenit comună politică, având la conducere un primar. O nouă lege administrativă apare în 1926, când judeţul Năsăud a fost împărţit în şase plase. În 1929 este dată legea pentru organizarea administraţiei locale, care definea autonomia locală în materie administrativă şi care stabilea condiţiile existenţei unei comune cu minimum 10.000 locuitori. Administraţia judeţului era încredinţată Consiliului Judeţean – ca organ deliberativ – şi delegaţiei Consiliului Judeţean şi preşedintelui acesteia, ca organe executive.
În 1938 apare ţinutul, care primeşte un rol decizional deplin, conducătorul acestuia fiind rezidentul regal cu dreptul de a decide în orice probleme, în numele şi cu acordul regelui. Judeţul Năsăud a fost încadrat în Ţinutul Someş.
Prin Dictatul de la Viena, 11 judeţe din Nord-Vestul Transilvaniei sunt cedate Ungariei Hortyste, moment în care se revine la comitate, fapt care a durat până în 1945, când prin Ordonanţa prefectului acel comitat a fost înlocuit cu judeţul Năsăud. Judeţul Năsăud avea în componenţă două comune urbane – Bistriţa şi Năsăud, patru plase, 110 comune rurale şi 43 notariate.
În 1948, judeţul Năsăud a fost reorganizat în 121 comune rurale, subordonate la plasa Centrală (Bistriţa), plasa Lechinţa, plasa Rodna, plasa Bârgău şi plasa Năsăud.
Din 1950, apare modelul administrativ soviectic care a însemnat raionarea ţării, sfaturi populare în care erau aleşi deputaţi etc. Urmare acestui context, localităţile din cadrul judeţului actual făceau parte din regiunile Rodna, Cluj şi Mureş, cele mai multe fiind cuprinse în regiunea Rodna, care avea în componenţă raioanele Beclean, Bistriţa, Năsăud şi Vişeu. În 1952, din 28 de regiuni existente rămân 18, este desfiinţată regiunea Rodna, iar raioanele Beclean, Bistriţa şi Năsăud trec la regiunea Cluj. În 1960 a fost desfiinţat raionul Beclean, iar localităţile din componenţa acestuia au fost repartizate în raioanele Bistriţa şi Dej. O mare parte din localităţile actualului judeţ Bistriţa-Năsăud făceau parte din raioanele Bistriţa (127 comune), Dej (75 comune) şi Năsăud (60 comune).
În 1968, a avut loc reîntoarcerea la formele tradiţionale româneşti de organizare administrativă. Astfel, prin Legea 2/1968, România a fost împărţită în 39 judeţe, care cuprind oraşe, comune şi sate. În acest moment se conturează actualul judeţ Bistriţa-Năsăud, prin preluarea localităţilor din raioanele Bistriţa, Năsăud, Dej, Sărmaş şi Reghin. Acesta avea patru oraşe, 53 de comune şi 233 de sate. În 1979, oraşul Bistriţa a fost ridicat la rang de municipiu.
Revoluţia din 1989 a influenţat evoluţia administrativ-teritorială la nivelul întregii ţări. În 1990, prin Decretul-Lege nr. 8, s-a reglementat organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei, la nivelul judeţelor, oraşelor şi comunelor constituindu-se primării. Legea administraţiei publice locale 69/1991 a statuat principiul autonomiei locale, iar în baza acestei legi, în 11 aprilie 1992 a fost constituit Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud. Ulterior, prin Legea 215/2001, au fost definite principiile funcţionării administraţiei publice locale, unităţile în care se aplică – comuna, oraşul, judeţul -, organele care se constituie în baza ei – consiliul local şi judeţean, şi primarul, rolul secretarului, atribuţiile prefectului etc.
Actualmente, judeţul Bistriţa-Năsăud este format din 235 sate, 58 comune, trei oraşe şi municipiul Bistriţa.