PSIHOLOGIA VIEŢII

Bistriţeni în Antologia de proză - Singur

Prezentăm o selecţie din cronica d-lui Ion Ionescu-Bucovu, apărută în 10 martie 2011, pe site-ul literar Cititor de proză, coordonator Emanuel Pope, promotor cultural:

Alexandru Petria, ziarist şi scriitor, ne prezintă două scurte proze: ,,Prima zăpadă” şi ,,Când este în toane bune cucul”. În prima proză Călin, probabil cu vacile la câmp, îl găseşte pe profesorul său, Alexandru Santamaria, spânzurat. Cu o curiozitate morbidă, fostul lui elev, Călin ,,Se apropie de fostul profesor cu ţigarea în colţul gurii. ... Îl căuta pe spânzurat în buzunarul de la piept... şi găsi un portmoneu. Erau în el zece lei, acte şi o scrisoare de adio.” Copilul o ia la fugă spre sat să anunţe moartea. Cineva, un bătrân, i-a şoptit: ,,Nu plânge, copile, aşa e viaţa!...Călin hohotea. Iar pe chipul lui Santamaria fulgii începeau să se topească. Parcă lăcrima spânzuratul.” În povestirea ,,Când este în toane bune cucul” Afina, o bătrânică, ajunsă la sfârşitul vieţii, dialoghează cu Sergiu, ea prietenă cu bunica lui. Dialogul este vioi şi scurt. Ea se lamentează că ,,Şi băncile dau faliment, apoi oamenii...” După moartea Afinei, toţi se dau de ceasul morţii să-i facă cele de trebuinţă moartei. Sergiu povesteşte visul lui, azi noapte era disperat de un vis, că,, profei i-a căşunat să scriem despre Când este în toane bune cucul.”

Cornel Cotuţiu din Beclean, cu o îndelungată vechime în învăţământ ca profesor de limba română, publicist şi prozator, în ,,Cerga( în doi timpi)” ne povesteşte cum eroul nostru a trecut prin Săpânţa, pe la Cimitirul vesel, acolo a descoperit ţolul acela, adică cerga, pe care a cumpărat-o pe datorie de la ţăranca Maria. Am înţeles, însă, că bărbatul s-a căsătorit cu Maria, lăsând în urmă doi băieţi.

Gheorghe Mizgan din Spermezeu -Vale, judeţul Bistriţa - Năsăud, inginer de profesie, membru al Ligii Scriitorilor din România, scrie versuri, epigrame şi proză. În proza ,,Trenul” ne povesteşte la persoana întâi, cum pleacă la Cluj să cumpere un laptop pentru fiul său, care era student la arhitectură. Pune Opelul în funcţiune şi demarează spre oraşul studenţiei pe un drum neasfaltat, mai ca toate drumurile de ţară de la noi. Are nostalgia mersului cu trenul. Lasă maşina în gară şi se urcă în tren, aici, după o serie întreagă de neplăceri, îl cuprind amintirile, dar şi deziluziile mizeriei din vagon.

Menuţ Maximinian, ziarist, colaborator la radio local, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti, având în palmares multe premii, ne aduce în prim plan, în proza ,,Pe aripile cerului” setea de credinţă a sătenilor într-un lăcaş de închinăciune- biserica- bisericilor, recent renovată de un preot devotat meseriei lui, împreună cu enoriaşii. Pe lângă biserică preotul a deschis şi un muzeu ţărănesc, toate sub impresia unei inundaţii care ,,a spulberat suflete şi vise”.

Suzana Deac, psiholog, a publicat nuvele, schiţe şi poezii în reviste literare şi mai multe cărţi. Este membru în Societatea Scriitorilor Bistriţa-Năsăud. În proza ,,Pastila nu trebuie înghiţită” un programator de suflete face un test cu salariaţii unei firme. Le-a dat tuturor câte un număr şi câte o initială, apoi i-a supus testului. Cine câştigă testul va primi ca premiu pastila fericirii. Pastila este câştigată tocmai de povestitoare, dar o refuză, strigând: ,,Fericirea noastră nu stă într-o pastilă!” În mica proză ,,Un dans violet” povestitoarea, adresându-se unui bărbat imaginar, se vede înfăşurată intr-un voal mov în degrade, în vârtejul unui dans violet, care-o fascinează şi o incită la visare.

Victoria Fătu Nalaţiu, din Domneşti, Bistriţa- Năsăud, pictoriţă, poetă şi prozatoare, în ,,Negruţa”, povestitoarea merge aproape de anul nou la un magazin să facă cumpărături. Acolo o găseşte pe Negruţa, un copil al străzii, la cerşit. Intră în discutii cu ea, află că are şase fraţi, care merg toţi la cerşit. O invită acasă la ea s-o hrănească şi s-o îngrijească.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]