Bogaţi şi săraci

Cu voia lui Dumnezeu am ajuns la vârsta de peste 85 ani. Am locuit 40 de ani în Bucureşti. În anul 1991, eu şi soţia mea, am venit la Bistriţa. Am participat la revoluţia din 1989. Am fost surprins de declaraţia doamnei ministru Plăcintă, la un post de tv, declaraţie care se referă la o perioadă de tristă amintire, când statul român lua de la bogaţi şi le dădea la săraci. Aş dori s-o rog să studieze mai bine cu s-a procedat în acele vremuri.

Doamna ministru, regimul bolşevic care s-a instaurat în România, în anul 1944, au luat şi de la bogaţi, dar mai ales de la săraci. Printr-o lege comunistă, s-a trecut la naţionalizare şi colectivizare. S-au confiscat sute de vile şi case, în special în Bucureşti, şi au fost locuite 20 de ani de către armata sovietică. Iar ţăranii au fost obligaţi să se înscrie în colectiv. Cei care refuzau erau torturaţi, bătuţi şi fugăriţi noaptea pe câmp, unde erau ascunşi. Curţile lor au rămas pustii, utilaje, animale au fost scoase forţat din curţile lor şi duse la gosp. colectivă, până şi vaca cu lapte de la gura copiilor. Mulţi au fost închişi în puşcăriile comuniste, consideraţi duşmani ai sistemului. Asta a dat statul de la bogaţi la săraci.

Vă întreb, doamnă ministru, cine v-a dat votul ca să ajungeţi membru în Guvern? Numai bogaţii? Sunt convins că majoritatea au fost săraci. Atunci de ce vă temeţi de săraci că vă iau averea? Dacă aţi făcut-o pe căi cinstite?

Gurile rele spun că unii s-au îmbogăţit peste noapte.

Jos pălăria pentru cei care au făcut avere pe căi cinstite, mai ales că au creat locuri de muncă pentru săraci. Iar pentru cei care au făcut avere din visteriile statului, adică banii săracilor, care plătesc dările către bugetul de stat, mai devreme sau mai târziu va veni ziua scadenţei, ziua întrebărilor. Dar numai atunci când justiţia o să funcţioneze fără comandă politică.

Poate cineva se întreabă de unde ştiu ce a fost cu colectivizarea? Sunt fiu de ţăran din Dobrogea, ceea ce scriu nu le ştiu din auzite, am trăit şi am simţit din plin rigorile staliniste.

Doresc să fac un apel domnilor de la putere, care au uitat de promisiunile din campania electorală. Nu credeam să ajungem să fim ultima ţară din Europa. Să ne pomenim cu o prăbuşire economică fără precedent. Ceauşescu a fost judecat şi împuşcat pentru subminarea economică. Astăzi cine trebuie să fie întrebat pentru subminarea economiei? Cine se face vinovat? Salariaţii şi pensionarii? Ştiu că cei care ne conduc au destule argumente şi nu se tem. Nici Ceauşescu nu s-a temut…

Este aproape vremea când o să întindeţi din nou mâna către România să pună ştampila pe buletinul de vot pentru dumneavoastră (dacă o să mai aveţi curaj).

Nu uitaţi că sunteţi români. Nu vreau să intru în amănunte. Am multe de spus, dar cu altă ocazie.

Închei cu scuzele de rigoare pentru doamna Plăcintă, nu pentru că e ministru, ci pentru că e doamnă.

Nu scriu pentru mine, scriu pentru generaţia tânără de azi şi de mâine, care o să blesteme că ia-ţi îngropat în datorii.

Gh. Mardare