BUNĂTATE, ALTRUISM, GENEROZITATE LA SUPERLATIV ŞI ÎN..... TAINĂ

Zilnic sau aproape zilnic ni se oferă imagini cu inşi căpătaţi şi instalaţi la oala cu bucate a unora dintre comunităţile noastre şi chiar a naţiei române, care pretind, susţin din răsputeri şi încearcă să ne convingă că acţionează, se sacrifică pentru binele public, pentru interesul general. În acest sens ţin morţiş să fie prezenţi pe prima pagină a mass-mediei scrise ori ” pe sticlă “ pentru a-şi etala ”marile lor merite“ pentru care vor recunoştinţă, deşi la o privire cât de cât atentă avem surpriza să constatăm că de cele mai multe ori interesul sau binele public aşa cum îl concep şi îl promovează nu depăşeşte de cele mai multe ori interesele propriilor familii ori a grupurilor, care i-au propulsat şi pe care le reprezintă. În contrast cu aceste situaţii deloc agreeabile, întâlnim oameni de o bunătate recunoscută, autori a unor acte de mare generozitate, altruism şi omenie, ce ar merita şi ar trebui să fie cunoscute, dar autorii consideră că trebuie ca faptele trebuie să vorbească în locul lor, fiind adepţii cunoscutului proverb potrivit căruia ” pomul se cunoaşte după roade, iar omul după fapte “. La mijloc ar putea fi vorba poate şi de o anumită doză de neîncredere, de teamă că unele intervenţii inadecvate ori lipsite de tactul necesar ar putea pângări actele lor nobile, curate, de o mare nobleţe şi puritate sufletească făcute din inimă, cu altruism şi cu cele mai bune intenţii. N-am exclus nici această variantă, dar totuşi n-am putut rămâne indiferent la unul dintre exemplele, ce ne-au atras de mai multă vreme atenţia, respectiv la cel oferit de D-l Nelu, un om deosebit de mărinimos, care a optat să-şi ajute semenii în taină şi la superlativ, mai ales că rezultatele eforturilor şi strădaniilor sale odată materializate devin evidente, transpar, ies la iveală cu sau fără voia autorului lor.

Dumnealui a venit pe lume în familia unui vrednic C.F.R.-ist şi totodată gospodar de frunte al Mijloceniului şi al Văii Bârgăului în care valorile cele mai de preţ preluate, promovate şi transmise din generaţie în generaţie au fost şi au rămas din totdeauna munca cinstită, omenia, cumpătarea, buna cuviinţă, străduinţa şi ambiţia de a învinge greutăţile şi vicisitudinile, grija şi atenţia faţă de aproapele nostru. E o problemă de educaţie dobândită în familie pentru că tatăl său a fost descendent al unei familii în care au fost la părinţi....... 18 fraţi şi surori ! şi cu siguranţă într-un fel au fost şi sunt abordate problemele într-o asemenea familie şi în alt fel acolo unde odraslele ai la dispoziţie sau ţi se oferă aproape totul. A început ca orice descendent de bârgăoan de la greu. Primul său loc de muncă a fost la Fabrica de cherestea de la Suseni, unde şi-a petrecut vreo patru vacanţe de vară înainte de majorat şi autorul acestor rânduri.

Înzestrat cu o minte ageră, cu o deosebită aplecare spre învăţătură, spre activitatea practică şi dorinţa de afirmare, D-l Nelu nu s-a mulţumit doar cu atât. Aşa se face că după absolvirea unei şcoli profesionale accesibile la acea dată oricărui tânăr dornic să înveţe indiferent de condiţia sa socială şi onorarea obligaţiilor militare, la două zeci şi ceva de ani era angajat ca strungar cu înaltă calificare încadrat în categoria VII-a de salarizare la Uzinele Steagul Roşu din Braşov, unde câştiga în jur de 8000 lei/lună, ceea ce îl situa aproape de nivelul de sus al grilei de salarizare în vigoare la acea dată. Avea o situaţie materială de invidiat, în schimb îl nemulţumea faptul şi nu era singurul, de a nu putea călători acolo şi atunci când şi-ar fi dorit. Aşa se face că la prima deplasare pe care a efectuat-o în afara fruntariilor ţării fără vreo leţcaie în buzunar a decis să nu se mai reîntoarcă. Cu greutăţile şi sacrificiile inerente a ajuns pe continentul nord-american. Tânăr inteligent, harnic, priceput, bine educat, ambiţios a reuşit încă de la debut să-şi impresioneze plăcut noii colegi de muncă şi angajatorul, iar aceste aprecieri pozitive s-au materializat printr-o creştere continuă a nivelului salarial. Aceasta i-a permis să pună deoparte unele sume, iniţial mai mici apoi într-o continuă creştere din banii câştigaţi, pe care le-a destinat celor ce i-au dat viaţă. Ani 70-80 ai Boom-ul economic i-au permis o reprofilare şi o reorientare profesională spre domeniul investiţiilor în domeniul imobiliar, iar rezultatele n-au întârziat să apară. După 1990, nostalgia meleagurilor natale şi noua evoluţie social-politică din România, l-a determinat o vreme să penduleze între ţara de adopţie şi cea de origine, iar de vreo câţiva ani, după ce şi-a redobândit cetăţenia română, şi-a întemeiat o foarte frumoasă şi superbă gospodărie în comuna Josenii Bârgăului în care şi-a petrecut copilăria şi cei mai frumoşi ani ai vieţii. Aici şi-a construit o foarte frumoasă şi somptuoasă locuinţă în regim de înălţime Tip P+M ( în imagine) echipată la cele mai înalte standarde, a cărei amplasament permite scrutarea întregii panorame a Văii Bârgăului începând de la est de Bistriţa şi până spre Colibiţa şi limita cu judeţul vecin, după care a început şi activităţile sale cu caracter filantropic.

Printre primii beneficiari ai actelor sale s-a numărat D-l Sandu, un fost minier, care după o activitate de mai bine de două decenii în subteran s-a ales cu silicoză, o afecţiune respiratorie de care nu sunt exoneraţi majoritatea celor din branşă produsă în urma inhalării de pulberi silicoase mai ales în spaţii închise. În cazul concret afecţiunea s-a acutizat şi pe fondul unor abateri şi încălcări a normelor de protecţie şi securitate a muncii în activitatea minieră a subiectului în perioada activă. Cea mai ” gravă “şi cea mai frecventă ” abatere“ a sa şi a altor ortaci de ai lui fiind aceea că: ” au muncit prea mult !“. Minierii din zona noastră erau minieri doar atât cât se aflau în schimb la minele de la Valea Vinului, Valea Blaznei, Făget, Cobăşel, Parva-Guşetul, la Borşa sau în altă parte, fiindcă în restul timpului majoritatea erau agricultori, horticultori, crescători de animale şi nu numai, iar pentru a beneficia de cât mai mult timp pentru treburile din gospodărie mai ales în perioada campaniilor agricole, obişnuiau să efectueze schimburi consecutive cu riscul de a-şi periclita propria sănătate. În aceste condiţii nu e de mirare că după pensionare d-l Sandu consultându-şi medicul a aflat un verdict deloc optimist, care coroborat şi cu alte necazuri venite odată cu vârsta l-a făcut să renunţe la activităţile din gospodărie. La scurtă vreme şi-a dat seama că nu poate trăi fără muncă, fără animale, fără activitatea desfăşurată de o viaţă. De aceea, a decis să-şi reia vechea îndeletnicire dar nu mai avea condiţii. Ascultându-i păsurile d-l Nelu nu numai că l-a încurajat, dar l-a şi ajutat efectiv să-şi refacă gospodăria şi efectivele de animale. Aşa se face că în prezent la cei optzeci de ani ai săi domnul Sandu împreună cu soţia cresc vreo cinci vaci cu lapte şi alte animale cu rezultate dintre cele mai bune. Munca în gospodărie l-a ajutat şi îl ajută să uite complet de problemele de sănătate şi de vârstă având un efect benefic evident şi a stării sale generale fizice şi psihice, strădaniile sale stârnesc admiraţie şi respect unanim.

Un alt beneficiar al bunătăţii D-lui Nelu este tânărul Călin U., care şi-a propus ca tot omul ce manifestă grijă faţă de viitorul său şi al familiei să-şi construiască o casă. În acest scop a muncit mult în ţară şi în străinătate, şi-a chivernisit cu multă chibzuinţă veniturile realizate, s-a limitat la strictul necesar, pentru a-şi putea vedea visul realizat, dar în vara trecută, a constatat că nu poate să treacă la edificarea viitoarei locuinţei întrucât nu dispunea de terenul necesar. Aflând de necazurile omului tot D-l Nelu i-a venit în ajutor !. După ce şi-a consultat soţia şi pe cei apropiaţi a ajuns la concluzia că se poate dispensa de o suprafaţa de teren de 1300 - 1400 m.p., situată în intravilan, în perimetrul construibil, cu acces direct la drum public asfaltat necesară tânărului. Noul act de mare generozitate şi altruism este cu atât mai merituos cu cât a avut loc în Ţara lui Coşbuc, unde dragostea şi grija faţă de pământ sunt ancestrale, iar neînţelegerile legate de acest subiect au generat şi mai generează încă şi astăzi patimi încrâncenate şi de durată. În plus a fost însoţit şi de alte caritabile, inclusiv de prestaţii fizice efective pentru punerea în operă a proiectului astfel că în preajma Anului Nou 2012 Călin şi-a văzut aproape visul împlinit.

Radu S., un alt tânăr familist la început de drum cu greutăţi, care într-o vreme îşi pierduse şi locul de muncă din motive ce nu i-au fost imputabile a fost ajutat de D-l Nelu să-şi edifice o locuinţă de la fundaţii şi până la finalizare.

Pe alţii, cu bunătatea şi neostoinţa sa D-l Nelu i-a ajutat în efectuarea unor lucrări de reparaţii, amenajări şi modernizări a unor spaţii locative ori cu altă destinaţie, prin punerea la dispoziţie a unor spaţii din propria locuinţă la două grupe de preşcolari de la şcoala din localitate până ce s-au putut finaliza lucrările la spaţiul destinat micuţilor, prin efectuarea unor transporturi de bunuri şi persoane şi nu numai, astfel încât credem că merită pe deplin să însăilăm aceste mici insemne de gratitudine, apreciere şi preţuire mai ales că după cum spunea Goethe ” putem judeca caracterul unui om după modul în care îi tratează pe cei care nu-l pot ajuta “.