La noi

Câinele de pază…

… al democrației. E sintagma pe care cei mai mulți o cunoaștem, ea desemnând metaforic presa scrisă și vorbită.
Din păcate însă acest „câine” are, de multe ori, un comportament departe de a sluji democrația, cum nu e mai puțin adevărat că și „democrația” a devenit un cuvânt prostituat, batjocorit, eventual, un paliativ, nu o dată, pentru ticăloși, impostori, primitivi, handicapați. Tot așa, câinii aceștia uneori au caninii cariați, dar vor neapărat să muște, latră răgușit, schelălăie, prind albeață pe ochi, mârâie, latră la Lună etc.
Recent, un imbecil schizofren numea „Arcul de triumf” bucureștean drept „o piatră crăcănată”. Ceea ce îmi amintește de smintirea ciumei Ana Pauker, care voia să dărâme monumentul. Oricum, „patriotul” de acum are nume din mitologia greacă, pe care însă, astfel, o profanează.
Iată cum latră un nemernic pe seama uneia dintre cele mai importante personalități din lumea politico-legislativă de azi:
(…) „acest mic țărănuș cu aere de înțelept la fără frecvență, care se visează lider unional, dar, în realitate, el nu e decât un vătaf cu izmene schimbate o dată la eclipsă, cu cizme înglodate până-n brâu, cu privire întunecată ca smoala și subțiorile proaspete ca ceapa” (…). Latră bine, nu-i așa? Câtă acreală, câtă satisfacție de a voma dejecții! Și când te gândești că semnatarul acestui hămăit este fiul unuia dintre cei mai mari lingăi ai bolșevicilor alogeni de la noi, din primii ani postbelici. De la o așa așchie sare trunchiul… (Pardon, se spune invers?).
Cei doi (dar câți încă…) pot fi comparați cu declasații care au plăcerea de a arunca cerneală pe tablouri celebre sau de a zgâria autoturisme (mai ales cele luxoase).
Dar, iată că se poate și astfel, e adevărat, în pixul unui gazetar civilizat:
„Lipsa ei în spațiul public se simte. Era un personaj luminos al vieții noastre politice, cum puține mai sunt azi. M-am mirat că liberalii nu au implorat-o să revină în partid, în preajma alegerilor. (…) Ea nu mi se părea o simplă seducătoare electorală, ca alți oameni politici, ci un om întreg, inteligent și responsabil, care ajunge repede la sufletul semenilor.”
Aș murdări acest text comparându-l cu cel mai de sus.
Uite un „câine” care știe să mângâie.

Comentarii

08/01/17 21:37
La voi

Trebuie să recunoașteți, khmerilor de la Roșiori - și presupun să aveți organ pentru așa ceva -, că formula "Piatra Crăcănată" este inspirată și totodată pertinentă descriptiv. În același timp apelativul Djugaşvili de Teleorman, dat de Florin Toma patronului dv., este unul cât se poate de bine găsit. Până una alta dumneata, El Comandate, ce făcuși cu steaua comunistă de pe bască?

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]