CĂLĂII DE IERI IMPART DREPTATEA AZI

Abia sau răcit bine televizoarele şi aparatele de radio care anunţau că în decembrie 1989 a început procesul de demascare a tuturor vinovaţilor care au comis crime în timpul regimului comunist. Şi începutul a fost promiţător: cei mai vinovaţi dintre cei vinovaţi, soţii Ceauşescu, au fost arestaţi şi condamnaţi. S-a promis că va fi primul proces just şi legal în care justiţia să aibă rolul exclusiv. Nu a fost să fie aşa, cel puţin din două motive: din completul de judecată nu au făcut parte doar magistraţi, ci şi militari şi „revoluţionari”; iar sentinţa a fost pusă în aplicare imediat, deşi prevedea un termen de contestare de 10 zile, termen care nu a fost respectat şi sentinţa ca inexistentă, ca să nu mai vorbim de capetele de acuzare.

Dacă primul pas a fost făcut cu stângul şi ceilalţi nu puteau fi făcuţi altfel. A urmat democraţia care a uitat de promisiunile făcute în timpul evenimentelor fierbinţi şi a început procesul de privatizare când unităţile de stat au fost secătuite de resurse şi încărcate numai cu datorii ca atunci când vor veni investitorii să le ia pe de gratis sau la preturi foarte mici. Şi investitorii au şi apărut uni străini ca să ne înveţe cum se dau şi se iau şpăgile şi investitorii autohtoni care au fost cine au fost.

Şi aşa sub oblăduirea statului şi a justiţiei din proletari au devenit multimilionari pentru că banul şi avuţia îţi dau cea mai teribilă putere iar puterea „împarte dreptatea” numai că noi cei mulţi şi oropsiţi nu ştim ce instrumente şi ce unităţi de măsură foloseşte ea pentru această operaţiune. Simbolul justiţiei este balanţa simplă cu braţe şi talere egale. Dar din mijloacele de informare în masă rezultă că numai justiţie nu se face în ţară. Se condamnă, la ani grei de detenţie, toţi găinarii şi se fac scăpaţi marii profitori şi criminali. Nici unul, cel puţin de sămânţă, nu a suferit vreo condamnare, ci toţi sunt basma „curat-murdară”.

S-a întocmit şi un proiect de lege a lustraţiei, dar dacă nu s-a găsit lustragiul nu s-a mai adoptat. Ce mare păcat! A venit Domnul preşedinte Băsescu şi Raportorul Tismănianu care au condamnat crimele comunismului, în parlament, de nu s-au mai văzut criminalii. Mă întreb de ce parlamentul, întru-cât crimele sunt infracţiuni grave cercetate de procuratură, care sesizează instanţele de judecată şi se dau soluţii funcţie de gradul de vinovăţie, ori raportorul ce avea cu crimele comunismului? În baza cărei legi s-a făcut cercetarea şi Raportul prezentat parlamentului? Aceasta este ţara lui „Papură Vodă” unde democraţia stă cu josul în sus, iar condamnarea comunismului a fost un fel de H2O plouă.

Oare se vrea să se afle, ori să se ascundă, adevărul? Recent, CEDO, s-a pronunţat în legătură cu crimele comise în timpul evenimentelor din decembrie 1989 şi a concluzionat că acele crime nu se pot prescrie. Dar celelalte crime comise înainte de respectivele evenimente care au fost precedate de torturi inimaginabile au fost prescrise sau muşamalizate? Iar criminalii unde sunt? În parlament, la instanţele de judecată, la parchete, în poliţie, sau sunt „prosperi oameni de afaceri” care cotizează la cei care ar trebui să-i cerceteze şi să-i condamne la ani grei de detenţie? Democraţia-i din bucăţi, dai la unul, dar…iau tăţi! Tu sărac fără mălai „ai n-ai dai!”

Cluj-Napoca, 26.05.2011 Măgeruşan Ioan