Călătorie imaginară cu „Povești românești din New York ”

Rodica Fercana

Această carte a scriitorului Menuț Maximinian mi-a purtat imaginația pe mult doritul continent american, pe care , fizic, nu am cum să-l vizitez, adâncindu-mi sumarele cunoștințe despre metropola New York, despre visul american, despre locuitorii acestui „colț de lume”,dar
mai ales despre diaspora română, iar periplul geografic, istoric și cultural desfășurat de cei trei mesageri ai culturii româno-bistrițene:dr.Dorel Cosma, prof. Elena.M.Cîmpan și autorul acestui volum: Menuț M.
m-a determinat să-i însoțesc, imaginativ, să mă bucur de fiecare întâlnire și trăire sufletească cu diverse personalități române de acolo.
Iată că, după cartea Duminică în Manhattan a prof.dr. Dorel Cosma, vine dl. Menuț să ne poarte pe aripi de gând, într-o altfel de prezentare, aceea a unui publicist. Arterele NY-lui cunoscute parțial din filmele americane rulate la noi, redau viața lor trepidantă și prin cei trei pasageri însoțiți de amabila lor gazdă:preotul prof.dr. Theodor Damian. Eu nu voi reaminti toate simbolurile Americii vizitate, a numelor celebre de actori
cu origine română, însă mă voi opri la legăturile spirituale stabilite în primul rând cu Domnia sa, dar și cu și cu oamenii de litere sau de afaceri realizați în țara de adopție, dându-mi seama că visul american nu s-a obținut ușor ci cu zbateri, cu sacrificii, cu multă muncă și cu credință în Domnul.
Personalitatea părintelui Th. Damian m-a impresionat prin tot ce face și realizează pentru comunitatea românească din NYsau răspândită într-un vast areal.Pașii acestui om minunat au lăsat urme adânci peste tot unde a poposit, fie prin Dorohoi, Bassey, Lausanne (întemeierea parohiei Trei Ierarhi, a unui cenaclu literar, a unei reviste culturale), New York, unde desfășoară activitatea preoțească, dar și prin cenaclul literar Mihai Eminescu înființat pentru păstrarea legăturilor spirituale cu opera clasicilor români și a scriitorilor actuali de acolo și din țară din care am desprins un adevăr că oricare persoană ce se remarcă are cel puțin un mentor. Bunăoară, preotul și scriitorul Th.Damian era fascinat și de personalitatea lui Petru Răzuș-preot, poet, folclorist și membru al USR.
De ani buni. Domnia sa conduce o revistă, cu și despre români care este finanțată mai mult de biserică și din buzunarul propriu,iar lumina culturală și duhovnicească ce emană din ea răsplătește tot efortul.
Dacă moșii noștri duși în „lumea umbrelor”,mulți erau însoțiți de visul american, iată că și tinerii noștri au preluat acest vis prin sărbătorile aduse la noi ca: Valentine’s day sau Halloween. Cred că, străbunicul scriitorului Menuț M. în poză de cowboy se bucură de acolo, din ceruri, de faptul că un urmaș din familie trece din nou Oceanul spre tărâmul american.
Asta îmi amintește că primul meu bunic din Telciu (soțul dintâi al bunicii-mama tatei) care împreună cu câțiva sălăoani au luat drumul Americii pentru a aduce acasă ceva „cheag” în gospodăriile lor, numai că bunicului nu i-au priit condițiile din mina unde lucrau, s-a îmbolnăvit și neavând suficienți dolari pentru înapoiere, a fost împrumutat de către ceilalți, iar bunica a trebuit să vândă mândrețea de boi pe care îi împrumuta pentru cărăușie ca să aivă un venit până se întorcea bunicul care nu a vrut să moară în pământ străin, dar l-a dus I r.m. și a rămas în pământul Rusiei, nu se știe unde.
Impresionante sunt și celelalte interviuri cu românii realizați în State și care lasă urmașilor nu neapărat un câștig bănesc și acesta destul de important, dar mai ales cuvântul, cântul sau priceperea managerială așezate în scrieri, dar cred că, la fel sunt mulți alții asemenea lor pe cuprinsul Americii sau Canadei. Toți poartă în suflet dorul României,deși nu s-ar mai întoarce, așa cum atât de plastic se exprimă Vasile Bădăluță-manager Romanian Journal NY: America este soția frumoasă pe care au ales-o, dar Romania mămâne mama al cărei dor te însoțește.Tot Domnia sa afirmă că „tradiția” românilor se păstrează și acolo: cum se ridică unul, ceilalți îl trag în jos. Poate, de aceea, un român mai șugubăț privind Coloana Infinitului a exclamat: uite,cum se tot înalță câte unul,ceilalți îl strâng de gât.
Visul american realizat, împletit cu dorul de mama Românie reprezintă filonul ce răzbate din înscrisurile acestor dialoguri cu românii-americani, transmise cititorilor cu deosebită naturalețe de către autor,iar eu am scris aceste impresii sub impactul benefic care l-a avut asupra mea cartea Povestiri românești din New York.Pot spune că, odată cu răspunsurile persoanelor intervievate de către jurnalistul Menuț Maximinian, mi-am călătorit și eu gândul să simt mirajul american,însă, pe urmă m-am trezit la realitatea românească dulce-amară pe care vrem nu vrem, o străbatem și închei cu: Ferice de voi / Care ați traversat Oceanul / Și ați adus la noi / New York-ul cu Manhattan-ul.

Comentarii

07/06/17 11:30
Mititean Ioan

Un articol minunat,o analiză profundă a cărţii colegului nostru Menuţ ce şi-a petrecut câteva zile printre scriitorii români stabiliţi peste ocean, cu care s-au legat prietenii de durată în favoarea culturii.
Felicităm pe jurnalista Fercana şi îi urăîm mult succes.
Ioan Mititean

07/06/17 18:47
Rodica Fercana

Stimate dle Mititean, chiar dacă pașii îmi sunt timizi,am primit „hrană” de la doi mentori:dv. și dl Menuț;mulțumesc pentru intervenție.

07/06/17 19:08
veronica osorheian

Laude autorului cărții, dar și doamnei Rodica Fercana.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]