Călin Nemeş şi Cristian Paţurcă

După ce am aflat de vestea morţii lui Cristian Paţurcă, gândul mi-a fugit la un alt revoluţionar mort prematur, actorul clujean Călin Nemeş, care s-a spânzurat scârbit de evoluţia post-revoluţionară a ţării, în 8 iulie 1993. Dar câţi îşi mai duc aminte de Călin? Şi câţi îşi vor aduce aminte de cantautorul Paţurcă după zece-douăzeci de ani, în această ţară a memoriei ca o tobă cu rezonanţa afectată?

Călin, cu care am băut sute de cafele în cofetăria Arizona din Cluj, înainte de 1989, sau am petrecut minunate ore ascultând „Phoenix” şi recitând poezii prin subsoluri de case de cultură, a publicat un articol emoţionant în „România liberă” din 25 aprilie 1991. Cuvinte le-ar fi putut scrie şi Paţurcă. Luaţi aminte, ca un moment de reculegere pentru amândoi: „ [...] Pletoşii care au fost condamnaţi să supravieţuiască gloanţelor glorioasei armate române din 21 decembrie sunt condamnaţi din nou la nepăsarea voastră dispreţuitoare. Disperaţi, s-au adunat în centrele marilor oraşe şi-au încercat de atâtea ori să vă vorbească.

Sau să vă cânte. Sau să vă aplaude când îi înjuraţi. Sau să se aşeze în genunchi când îi atacaţi alături de mineri şi scutieri. Nu i-aţi iertat că au supravieţuit.

Revoluţia pe care ei au câştigat-o, pierzându-şi fraţii, sângele, părţi din trup, Revoluţia pe care v-au adus-o vouă cadou, ca nişte copii cuminţi ce erau, Revoluţia în care v-au arătat, chiar prin televizor, cum se poate muri pentru ţara asta frumoasă şi săracă, Revoluţia le-aţi confiscat-o părinteşte şi aţi dat-o primilor veniţi din mlaştinile marxism-leninismului ceauşist. Iar pe ei, pe copiii îmbătrâniţi prematur lângă mormintele din Cimitirul Eroilor, i-aţi trimis la noile cozi, i-aţi certat şi dat afară din casă pentru că vă contraziceau argumentele îngurgitate în 45 de ani de laşitate părintească.

Şi acum, când banii nu vă mai ajung nici măcar pentru a cumpăra singura şi marea voastră realizare, salamul cu soia, delicatesa cu care ne-aţi crescut pe noi, azi aţi început din nou să cârtiţi, să vă îndoiţi de voi înşivă. Să ieşiţi în stradă.

Deocamdată puţini, pentru că încă vă e ruşine să recunoaşteţi că iar ne-aţi vândut. Dar curând veţi trece şi peste ruşinea asta şi veţi căpăta curajul de a spune „NU!”

Vedeţi, în 21 decembrie nu aţi avut acest curaj când vă mureau copiii în stradă. În iunie 1990, când aceiaşi copii erau bestial bătuţi pentru vina de a avea o carte în mână, aţi fost la fel de pasivi. De-abia acum, când nu copiii, ci salamul cu soia vă cade în primejdie, aţi hotărât să luptaţi. Ca şi când copiii împuşcaţi sau maltrataţi v-au fost vitregi. Copilul vostru adevărat pare a fi salamul cu soia. [...]

Circulaţi. Totuşi, gândiţi-vă că într-o bună zi se va încheia şi viaţa voastră supusă stomacului. Iertaţi-mi că vă reamintesc, dar vă dau cuvântul meu de om că într-o zi, în care soarele va răsări la fel ca astăzi, veţi muri. Şi dumneavoastră, şi eu. Mai devreme sau mai târziu.

Şi ceva îmi spune că imediat după acest ultim eveniment al vieţii noastre, care este moartea, îi vom reîntâlni pe ei, pe magnificii copii şi adolescenţi ai lui decembrie 1989. Şi, poate, ne vor întreba ce am făcut după moartea lor? Ştiu că eu am ce să le răspund. Dar dumneata, trecătorule?”

Viaţa omului Paţurcă s-a prăbuşit sub cea a autorului „Imnului golanilor” . "Libertatea o aveam, n-am ştiut ce să facem cu ea. Dacă m-aş întoarce în timp, aş face la fel. Aş încerca însă să evit boala. Îmi pare rău că, în '90, n-am luat un Kalaşnikov şi să-i împusc pe toţi cei din frunte. Aş fi scăpat ţara de ei. Am fost un naiv, am crezut în nişte idealuri. Lasă-i, bă, că pe ăştia-i judecă poporul, ziceam. I-a judecat pe naiba. Am făcut revoluţia boschetarilor. Asta am ajuns, un boschetar! Exact aşa să scrieţi!”, a declarat anul trecut. Kalaşnikovul să fie soluţia?

Vremurile nu l-au iertat. Politicienii s-au folosit de el şi l-au abandonat la necaz. Neadaptat, a incomodat. A murit sărac şi bolnav. Ultima lui dorinţă a fost să fie incinerat, afirmă ziaristul Marius Ghilezan, iar cenuşa să-i fie depusă la Troiţa din Piaţa Universităţii. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!

Majoritatea românilor nu i-au meritat nici pe Călin, nici pe Cristian Paţurcă.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5