Calvarul unui om necăjit

Subsemnatul MITITEAN VASILE, domiciliat în satul Agrişul de Sus, nr. 53, com. Şieu Odorhei, judeţul Bistriţa-Năsăud, născut la data de 20.03.1951, doresc să vă prezint situaţia grea în care mă aflu.

Am copilărit în satul Agrişul de Sus, unde am făcut patru clase, iar clasele V-VIII le-am făcut la fără frecvenţă în satul Agrişul de Jos.

În anul 1960 a venit colectivizarea, iar tata, printr-o cerere simplă şi după lungi abuzuri făcute de comunişti, s-a înscris în C.A.P., unde în cerere a fost obligat să scrie că nu e capabil să se conducă, după care ne-a luat pământul, car şi vaci, care le-a dat cotă de carne, cu un cuvânt, tot ce am avut.

La momentul respectiv nu ştiu să îi fi cerut lui tata niciun act pe teren şi pe pădure sau pe tot ce a predat.

Mai menţionez că după ce părinţii mei au predat tot la C.A.P., deşi erau în C.A.P. de vreo 3-4 ani, tot mai plăteau cote şi impozite. Într-o bună zi, mama a plecat la Bucureşti, la preşedintele ţării de pe atunci, în anul 1963-1964, cu aproximaţie, la tovarăşul Gheorghe Gheorghiu Dej, după care a venit un reprezentant al preşedinţiei la Primărie comunei Şieu Odorhei şi pe urmă ne-a scutit de acele cote şi impozite.

Aşa cum am menţionat şi mai sus, clasele V-VIII le-am făcut la fără frecvenţă, deoarece din cauza sărăciei şi nu aveam ce mânca, eu cu sora mai mică cu doi ani decât mine, am înfiinţat o ciurdă de porci în sat şi aşa ne-am câştigat subzistenţa. Până la plecarea în armată am rămas cu părinţii şi cu cele 8 clase făcute la fără frecvenţă, fiind 4 copii la părinţi, 3 fete şi numai eu singur băiat.

După ce am terminat armata, am făcut, la Bistriţa, un curs de calificare, de mecanic, prin anul 1973, după care am lucrat 8 ani la Bistriţa, la cea mai mare întreprindere de pe atunci, Utilaj (Comelf), unde am făcut şi şcoala profesională de mecanic.

Din anul 1980 am schimbat locul de muncă, venind mai aproape de părinţi, în oraşul Beclean, din acelaşi judeţ BN, unde am mai lucrat 17 ani, unde am mai făcut şi şcoala de maistru mecanic.

În anul 1997 s-au făcut reduceri, am ieşit în ordonanţă şi m-am retras în satul meu natal, la căsuţa părintească, unde am lucrat terenul pe care îl moştenesc de la părinţi, împreună cu surorile. Aşa, dar acum începe iarăşi durerea, ca şi atunci cu colectivizarea, adică atunci cu colectivizarea foloseau orice metode pentru a-ţi lua terenul, chiar şi închisoarea pe la stuf şi prin altă părţi, iar după 1989 Primăria foloseşte tot felul de metode pentru a nu ne pune în posesia cu terenul şi pădurea ce o moştenim de la părinţi.

Cu toate că de data asta, începând cu Legea 18/1991 şi terminându-se cu Legea 247/2005 la toate am depus cereri şi acte doveditoare şi pe teren şi pe pădure, dar degeaba că nu am primit numai parţial şi terenul agricol şi pădurea, mai mult ca atât nu aveam titlul de proprietate nici pe teren nici pe pădure.

Din această cauză, pentru că nu avem titlul de proprietate pe teren şi pădure, începe alt calvar, altă teroare, procese prin tribunale, bani cheltuiţi cu procesele, avocaţi plătiţi, procese pierdute.

Aşadar, un proces s-a încheiat şi încă patru mai sunt pe rol şi o să încep cu primul, dar înainte voi vorbi puţin despre adversar. Se numeşte Feldrihan Dumitru şi are în jur de 96-97 ani. Acest cetăţean este socrul brigadierului de la C.A.P. Agrişul de Sus, care se numeşte Pop V. Vasile, care la rândul lui este subordonatul inginerului Iaşinschi Mircea, care aceştia doi din urmă au împărţit terenul la Agrişul de Sus, iar primarul actual, pe nume Chirlejan Viorel, este tot fiu de brigadier, adică cu un cuvânt sunt vechea gardă comunistă.

Începe procesul cu Feldrihan Dumitru pe care îl poartă fiica lui, Cîrcu Zamfira, pe bază de procură, dosar numărul 1154/2002.

Terenul pentru care m-a chemat Feldrihan Dumitru în judecată este situat în raza hotarului Agrişul de Sus şi se numeşte „Peste Lalu” unde subsemnatul moştenesc de la părinţi 0,29 ha; 0,14 ha şi la Legea 247/2005 am mai cerut cu declaraţie de moştenitor încă 0,10 ha.

Feldrigan Dumitru nu a avut nicio dată teren în această tarla, dar l-a primit cu decretul 308, fiind a unui învăţător care l-a dat la stat tot forţat de comunişti, având o suprafaţă de 0,13 ha.

Eu folosesc acea parcelă, începând cu anul 1990, conform măsurătorilor făcute de comisia locală şi, chiar aşa sunt date titlurile de prioritate a vecinilor şi mă încadrez conform titlurilor de proprietate cu vecinătăţile.

Ca după ce am parcurs toate instanţele până la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, am pierdut peste tot, mai ales că eu nu aveam titlul de proprietate iar adversarul avea.

Aşadar, s-au terminat toate căile de atac, s-a terminat şi procesul, verdict: am pierdut, sunt bun de plată, inclusiv cheltuieli de judecată, îmi ia şi terenul şi trei vaci reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată şi că aş fi folosit terenul, suma ridicându-se la 2799,90 RON, nu s-a mai ţinut nicio licitaţie, după cum spunea executorul judecătoresc.

Eu am plecat la lucru şi acasă a rămas numai soţia şi, într-o dimineaţă, a venit executorul judecătoresc cu trie jandarmi şi cu fiica lui Feldrihan Dumitru, Cîrcu Zamfira, cu lanţuri pentru vaci. Am îmbrâncit soţia, au intrat în grajd, au luat vacile şi le-au dus în grajd la Feldrihan Dumitru, ca după câteva zile au fost la piaţă cu ele Cîrcu Zamfira cu Moldovan Sandu, nu le-au vândut, iar după vreo două săptămâni le-au predat la un abator cu toate că una avea mai puţin de o lună până făta. Nu ştie nimeni cu cât le-au valorificat, pentru că două vaci au fost prea mult pentru acei bani, ai ales că nu am fost vinovat, treic vaci, eu nu am mai primit nicio vacă înapoi, dar nici vreun leu.

Aşa că, traiul de subzistenţă pentru familia mea s-a dus, noi fiind 5 în familie, părinţii şi 3 copii minori, cel mare clasa a VIII-a, cle mic în clasa a IV-a.

Procesul 2. Acesta este cu Federalcoop Bistriţa, dosar nr. 286/R/2006, parcela se numeşte „Buna”.

Aici, Federalcoop Bistriţa ne-a chemat în judecată pe toţi cei patru fraţi să ne ia terenul fără să ni-l plătească. Menţionez că Federalcoop Bistriţa are pe terenul nostru construit înainte de 1989 un magazin sătesc şi o clădire pentru prestări servicii (coşuri din răchită), şoproane, magazii, împrejmuite cu gard cu stâlpi de beton şi ţeavă la drum, plasă înaltă de 2 m care au dispărut şi şoproanele, magaziile, gardul au mai rămas cele 2, magazinul şi clădirea pentru prestări servicii, care sunt nişte ruine. Adică noi suntem obligaţi să ne judecăm şi cu Federalcoop Bistriţa. Alţi bani, alţi avocaţi.

Al treilea proces, Dosar 1421/2005 pe care mi l-a fabricat Mititean Pantilica. Aici este vorba de o rudă a primarului actual, care i-a făcut şi campanie electorală primarului Chirlejan Viorel, care a trecut în 2004 de la PD la PSD, spunând în campania electorală că nu se mai regăseşte în partidul lui Băsescu.

Acest om, dacă i se poate spune aşa, Mititean Pantilica, a fost pus ca reprezentant al satului Agrişul de Sus de către primarul comunei Şieu Odorhei, neavând consilier ieşit la alegerile din 2004.

A venit domnul primar într-o primăvară, cu cupoane pentru agricultură, iar doamnele din Primărie distribuiau cupoane, iar domnul primar a venit cu un tabel cu toţi cetăţenii şi care cum primea cupoanele, trebuia să treacă pe la domnul primar să semneze că este de acord să fie Mititean Pantilica reprezentantul satului. Aşadar, că Mititean Pantilica ne-a fabricat acest dosar în 2005, printr-o plângere care a pus-o la Judecătoria Beclean prin poştă, fără să fie semnătura lui pe plângere fiind a altei persoane, s-a văzut asta şi de către preşedinta de şedinţă, doamna Oprea, care este şi preşedinta Judecătoriei Beclean, punându-l pe Mititean Pantilica să îşi scrie semnătura care se observă şi pe declaraţia prin care şi-a susţinut plângerea.

Plângerea a fost făcută pentru două date, 14 august 2005 şi 24 septembrie 2005, la primele termene de judecată Mititean Pantilica a renunţat la 24 septembrie şi să rămână numai data de 14 august 2005. Eu, în data de 14 august 2005, după cum am şi declarat la primul termen de judecată, când Mititean Pantilica spune că i-am ameninţat şi insultat şi o să se folosească pentru o dovadă de martori, şi de faţă cu primarul a avut loc acest incident, spunea Mititean Pantilica, nici nu eram în localitate, începând cu ora 7 dimineaţa, în data de 14 august, era într-o duminică, eu am plecat cu fiica mea cea mijlocie la Mănăstirea Nicula, unde merg românii ortodocşi de Sfânta Mărie, pe 15 august.

După ce am dovedit cu martorii cu care am pornit din sat spre Nicula cu maşina, până la Beclean şi de acolo cu trenul, iar Mititean Pantilica a avut martori, dar şi ei au spus că nu a avut loc acea întâmplare, la acea dată, şi toată luna august nu a avut loc, a schimbat data pe care a pus-o pe 20 august 2005, dar nici pe această dată nu şi-a găsit martori să îi susţină plângerea, pentru că nu a avut loc cu toate că până la urmă, l-a pus şi pe domnul primar de martor, care ştia că nu a avut loc acea întâmplare pentru care nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a da vreo declaraţie.

Bani cheltuiţi, timp pierdut, având avocat care costă bani şu fără să fie pic de adevăr, mai mult ca atât, cum am menţionat şi mai sus pe plângere, nu este semnătura lui Mititean Pantilica, nici martori nu a avut să recunoască această plângere fabricată şi inventată şi la data când nici nu mă aflam în localitate.

Dosarul al 4-lea, nr. 1287/186/2006. Tot acest om al primarului, rudă cu primarul, Mititean Pantilica, ne-a făcut altă plângere la postul de poliţie al comunei Şieu Odorhei, că aş fi dus lemne din pădurea mea, sunt în judecată şi nu ştiu ce se va întâmpla, am angajat avocat, bani, zile pierdute.

Dar eu degeaba am făcut plângeri la postul de poliţie şi am dat şi telefon când Mititean Pantilica şi fratele lui Mititean Liviu au tăiat lemne şi din pădurea mea şi le-a vândut în alte sate cu tractorul, cu căruciorul, le-au dus şi în sat cu ştraiful, dar poliţia, la sesizările mele despre ei, nu a venit, nu a luat nicio măsură.

Acum, când a făcut plângere că am tăiat lemne din pădurea mea în dosar nr. 1287/186/2006 şi Mititean Pantilica şi fratele lui, Mititean Liviu, au tăiat, fiind vecini de pădure, când a fost poliţia şi pădurarul, să îmi vadă cioatele mele, le-am arătat şi a lor, le-au măsurat, dara aşa au rămas, fără să ajungă în justiţie, cum am ajuns eu cu toate că ei au tăiat mai multe decât mine şi de la alţi cetăţeni, dând în sat, Mititean Pantilica, la cei care nu au pădure.

Dosarul 5, nr. 163/186/2006. Acest dosar este cu consăteanul primarului Chirlejan Viorel, pe nume Mureşan Ioan, Mureşan Cristi – băiatul, care m-au bătut, fiind vecin tot cu parcela de la „Buna” pe care sunt construite clădirile Federalcoop Bistriţa. Aici, pe această parcelă de la clădiri încolo am semănat, în aprilie 2006, porumb şi cartofi.

Familia Mureşan este vecin de parcelă cu mine în partea de sud, după ce am semănat cu porumb în parte de către el a lui teren fiind fânaţe.

Au venit toţi membrii familiei, fiind 3, şi cu unchiul lor şi o mătuşă cu ştraiful, cu saci cu cartofi. Mureşan Ioan şi Mureşan Cristi, fiul, au început să măsoare în terenul meu cu o ruletă 3-4 metri, pe lungime, în vecinătate cu terenul lor, unde eu am fost semănat porumb, cu maşina, cu tractorul ei, au tras brazda cu plugul cu calul şi au pus cartofi peste porumbul meu.

Dacă am mers şi i-am întrebat cum de pun cartofi acolo, pentru că eu am semănat porumb. Mureşan Ioan şi fiul Mureşan Cristi m-au luat la bătaie şi tot m-au făcut sânge, având de la medicul legist 6.7 zile concediu medico-legal.

Adică, se observă că toate sunt pornite din Primărie.

Al 6-lea proces, Dosar nr. 1064/2004. Acest dosar l-am avut cu o societate din Cluj, SC Vera SRL, care ne-a preluat un porc pe bază de bon şi factură, pe care urma să mi-l plătească ulterior, dar nu mi l-a plătit nici în ziua de astăzi, cu toate că sunt vreo 10 ani de atunci. M-am judecat cu ei, i-am câştigat, trebuia să-mi plătească porcul, am plătit şi un onorariu de executor la Cluj, dar degeaba, alţii nu pot fi executaţi, chiar dacă nu au dreptate, dar eu am fost executat şi mi-au luat 3 vaci fără să fiu vinovat, că doar terenul pe care îl moştenesc de la părinţi îl folosesc.

Mai am o grădină în sat, unde pe vremea C.A.P. s-au construit 2 case, iar de la case încolo mai am grădină cu aproximativ 0,70 ha, la care nu am cale de acces din cauza construcţiilor, cu toate că am apelat la Primărie, întrucât mi se poate da loc de acces de 3-4 metri prin curte, întrucât sunt curţile mari şi se poate, numai aceşti proprietari nu sunt de bună credinţă.

După ce nu mi-au plătit terenul pe care le sunt casele, nu-mi lasă nici acces în grădină, mai mult decât atât, unul dintre ei spune că terenul este intabulat pe el şi nu mai are treabă cu mine.

Dar nu ştiu cum s-a putut intabula fără să îi aparţină terenul respectiv, noi, moştenitorii având extras de carte funciară pe acest teren, fără să dăm din 4 moştenitori niciunul din noi semnătură pentru a se putea intabula.

Rog foarte mult să se verifice cele semnalate de mine, căci am ajuns la disperare, la capătul răbdării, m-am distrus financiar, moral, sănătatea, o să ajung cu copiii să înfiinţez o ciurdă de porci pentru a supravieţui, că ne-au luat şi cel mai important din traiul de subzistenţă, vacile după care am trăit cu familia.

În judeţ am apelat la toate instituţiile, primărie, prefectură, la toate sediile partidelor parlamentare de la putere şi opoziţie, dar fără niciun rezultat.

Aş dori o audienţă la preşedintele ţării, domnul Traian Băsescu. Aştept răspuns cât mai urgent că nu mai rezist.

Vă rog să mi sunaţi la nr. de telefon 0749.300766.

Notă: Din cauza acestor probleme m-am îmbolnăvit de mai multe afecţiuni, iar în perioada în care am fost internat mi-a fost incendiată şi casa, conform proces-verbal de la Pompieri.

Semnătura