Când domnul doctor Andrei Suciu urcă la cer...

E ora 13, ziua Sfântului Întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. Începe slujba înmormântării bunului doctor Andrei Suciu, un om de mare noblețe sufletească. Sunt mai împăcată știind că fratele meu, părintele Horațiu, și mama mea, educatoarea și preoteasa Sabina, sunt prezenți, în cimitirul din Lechința, în rugăciune.
De-a lungul anilor, eram liniștită, înțelegând că doctorul nostru de familie veghează asupra casei natale, cu leacuri, cu vorbe, dar mai ales cu inima. De multe ori, mămica îmi împărtășea ce tratament, ce tip de abordare surprinzător și sigur îi prescria domnul doctor. Cum, empatic, o citea, cum știa și intuia cauza durerii, cum punea degetul pe rană, ca apoi să o vindece.
În casa parohială din Chiraleș, familia domnului doctor avea un loc special. În Domnia Sa, cu toții vedeam un partener de dialog autentic, cunoscător, sincer și rafinat. N-a lipsit de la nici un eveniment major al casei noastre, că a fost de bucurie, nunți, botezuri, sfințire, dar și la trecerea spre Dincolo a tatălui meu, preotul Ioan, la parastase, de strajă, priveghindu-le pe bunici. La agapa de la Sfințirea Bisericii Sf. Arhangheli din Chiraleș, în vara lui 2019, le-am făcut o fotografie domnilor doctori Andrei și Tatiana Suciu. Un tablou al distincției și omeniei.
Comuna Lechința, alături de părinte, primar, director de școală..., avea prin domnul doctor Andrei Suciu o mare putere. Dânsul impunea prin echilibru, aducea în orice loc siguranță. Suntem cu toții copleșiți de moartea sa. Totuși, faptul că trecerea dânsului în veșnicie a fost în zi de Crăciun, zi de mare praznic, ne dă și nădejde în ocrotire.
Sper că fiecare dintre cei cărora le-a legat rănile, ca un bun samarinean, să înalțe, în acest drum duhovnicesc pe care domnul doctor Andrei îl începe, un gând pios. A adormit cu trupul, dar sufletul, fiind simțitor, în urcuș spre Dumnezeu, rămâne și printre ai săi. Rugăciune cu rugăciune, lumânare cu lumânare să-i facă drumul spre patria cerească mai lin. Sufletul său să-și găsească odihna, să înainteze din lumină în lumină.
Îl vom purta în inimă, nădăjduind că Domnul nostru, Samarineanul cel milostiv, îi va vindeca orice rană sufletească și-i va deschide brațele Părintești cu căldură.
A murit la datorie, pe frontul acestui război destul de nevăzut și subversiv. Putem zice, parafrazând un mare duhovnic al locurilor noastre, a murit ca un martir!
Domnul să-i facă parte de rai!

Ionela-Silvia Nușfelean și familia preotului Horațiu Mureșan din Chiraleș