Când a plâns icoana Maicii Domnului de la Nicula

Nicula este unul dintre satele vechi de pe Someş, situat în apropierea Gherlei. După tradiţia populară, numele lui se trage de la un pustnic care se numea Nicolae. Aici exista o adevărată şcoală de pictură populară aflată pe lângă mănăstirea din lemn cu hramul ,,Sfintei Treimi’’ şi apoi a celei care îi va aduce faimosul nume cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului’’, unde călugării şi meşterii ţărani erau înzestraţi cu un simţ deosebit de-a sesiza lumea lăuntrică a omului.
În anul 1681, preotul Luca din Iclod a pictat o icoană cu chipul Maicii Domnului ,care a fost aşezată în biserica de la Nicula. După câţiva ani de şedere în bisericuţa de lemn de la Nicula, în 1694, ea a plâns pentru prima dată şi a durat 27 de zile. Din 15 februarie şi până în 12 martie din acel an. A plâns pentru a prevesti o situaţie tragică ce avea să se abată peste biserica ortodoxă din Transilvania : actul de unire cu biserica de la Roma care se va înfăptui în anul 1700.
Vestea s-a răspândit în sat şi prin împrejurimi şi din acea clipă, credincioşii din toate părţile veneau să vadă această minune. După două săptămâni, când nimeni nu mai punea la îndoială acest fapt, a venit la faţa locului, pentru a se convinge şi groful Sigismund Kornis din Benediugul Dejului, împreună cu Ioan Vaner, comandantul garnizoanei şi căpitanul Gontz Ruszkay. Această întâmplare i-a uimit pe toţi şi au încheiat un proces-verbal, pe care l-au întărit cu jurământ şi declaraţiile unui număr însemnat de martori.
Între timp, faima ei a crescut, ceea ce l-a determinat pe contele Sigismund Kornis să o ducă cu mult fast la castelul său de lângă Dej. Aici vor veni mulţi artişti străini să reproducă icoana pictată de un modest, dar talentat preot din sat. Prin insistenţele localnicilor, icoana a fost readusă după câţiva ani la aceeaşi biserică.
Ea a devenit în scurt timp renumită în toată Transilvania, Moldova şi Ţara Românească, trezind admiraţia, până şi a unor pelerini din Slovacia, fiind cunoscută ,,ca făcătoare de minuni”.Credincioşii care treceau pe acolo , îşi înmuiau batistele în lacrimile vărsate de Sfânta Fecioară şi îşi tămăduiau prin evlavie şi credinţă diferitele afecţiuni.
Antioh Cantemir a trimis meşteri la Nicula ca s-o copieze pentru ,,spăşenia şi frumuseţea ei’’. Acelaşi lucru îl face cunoscutul zugrav în spirit bizantin, Vlaicu din Muntenia care rămâne impresionat de icoana ce a lăcrimat la mănăstirea Nicula. Şi înainte de izbucnirea primului război mondial a plâns, prevestind nenorocirile care aveau să se abată peste ţară.
De-a lungul anilor, icoana Maicii Domnului de la Nicula a trecut şi prin situaţii nepotrivite. După instaurarea regimului comunist, aflată în pericol, fostul îngrijitor al mănăstirii a salvat icoana, zidind-o într-unul din pereţii casei sale. În 1964, în pragul morţii, a mărturisit locul unde se află, dar la numai câteva zile după ce a fost adusă la mănăstire, a fost luată de comunişti.
În urma insistenţelor episcopului Teofil Herineanu, icoana a fost pusă în capela Institutului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, iar în 1991 a fost restaurată la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj, după care a revenit la mănăstirea Nicula.
În zilele noastre, începând de la Bunavestire şi până la Sărbătoarea Sfintei Cruci, pelerinajele nu contenesc. Cel mai mare ecou sufletesc îl are însă sărbătoarea ,,Adormirii Maicii Domnului’’ din 15 august, când este şi hramul mănăstirii. Multe minuni dumnezeieşti s-au făcut prin icoana Maicii Domnului de la Sf. Mănăstire Nicula, unde orice rugăciune este primită, atunci când se face din suflet şi este însoţită de fapte bune. Acolo, sub Cerul dragostei şi al dorului pentru Dumnezeu, merg atâţia credincioşi să ceară Preacuratei Fecioare Maria divinul ajutor.

Comentarii

16/08/12 14:10
roby

incredibil

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5