Cândva, nişte copii…

Copii şi poveşti… spontaneitate şi sinceritate…, imaginaţie şi … creaţie. Lucruri pe care le găsim în cartea „Cândva, nişte copii…”, coordonatoare educatoarele Măriuţa Şandor şi Laura Andreia Brătianu. Răsfoind-o, te introduci în lumea fabuloasă a copilăriei şi găseşti comori nebănuite ale unor suflete de copii ce ies la lumină dacă sunt ajutaţi să le caute, cuvinte frumoase, înlănţuite în fraze şi dialoguri ce exprimă confidenţialitate copilărească, întrebări şi exclamaţii ce aşteaptă răspunsuri imediate, dar şi promisiuni respectate. Este o carte scrisă de: Darius, Petra, Ioana, Mihai, Robert, Bianca, Bogdan, Tudor şi celelalte „buburuze” şi ne poartă, această carte, „călare pe covorul fermecat sau pe aripile lui Peter Pann. În acelaşi timp, surprinde într-un joc firesc gândurile, trăirile şi sentimentele acestor copii”. Farmecul vorbelor te uimesc, te vrăjesc, te încântă şi descântă ca într-un cântec de dragoste în care protagonişti sunt copii şi cuvinte, spune în postfaţă Margareta Sava.

În sufletul unui copil, scrie atât de frumos educatoarea Măriuţa Şandor, este atât de multă speranţă şi dragoste încât rănindu-l i-ai omorât surâsul. El are felul lui de a vedea lumea şi este singurul căruia nu-i este frică de viitor. Îşi zideşte fericirea pe visuri, iar poveştile în care binele învinge răul fac parte din realitatea lui. O carte, o poveste scrisă de copii care merită a fi citită.