Cântecul amintirii – Budeşti Fânaţe !

La Budeşti Fânaţe s-au întâlnit Fii Satului ! Nu ştiu cine a avut iniţiativa – şi nici nu este important cine a avut-o, deoarece tara asta este plină de iniţiative şi de iniţiatori, mai rău stăm cu înfăptuirea bogăţiei noastre de ...iniţiative ! Poate primarul, distinsul primar Vasile Codrea sau preotul, omul special care este părintele Iuliu Ceuşan, poate vice primarul sau poate consilierii locali să fi avut ideea rechemării acasă a fiilor rătăciţi prin lume...ceea ce ştim sigur este că sărbătoarea a fost una pe deplin reuşită şi a adus multă mulţumire în sufletele tuturor locuitorilor din Budeşti .

Când te apropii de biserica din Budeşti Fânaţe ai impresia puternică pe care ţi-o dă intrarea într-o mănăstire fermecătoare! Crucile luminoase,îmbrăţişate de verdeaţă şi de florile toamnei te îndeamnă duios să intri neapărat în Casa Domnului aşezată, ca pe vremurile de răstrişte ale neamului românesc în vârful dealului ! Iar biserica din Budeşti Fânaţe, mireasă între mirese, te întâmpină într-o lumină blândă, chipurile sfinţilor coborâte parcă din Rai, îţi şoptesc neapărat un gând bun, îţi dau cu blândeţe încurajarea aşteptată, se aşează pe nesimţite în sufletul tău zbuciumat, în sufletul tău primitor şi firav... Ascultând Sfânta liturghie copleşit de gândurile mele amplificate de vorbele preoţilor, am avut deodată revelaţia că mă aflu în vechea biserică din Ocniţa, biserica plină de farmec a copilăriei mele şi a părintelui Iuliu Ceuşan! M-am gândit o fracţiune de secundă că fiecare biserică are chipul slujitorului său! De fiecare dată când se schimbă păstorul, biserica – aura ei, chipul picturilor, acel ceva care ne cheamă şi ne recheamă mereu în lăcaşul sfânt- ia chipul şi asemănarea noului preot ! Iertată să-mi fie impresia aceasta subiectivă – de care totuşi nu mă dezic- mai ales că în biserica din Budeşti Fânaţe, cu pictura refăcută sub păstorirea părintelui Iuliu, m-am întors – furat de farmecul icoanelor, în Ocniţa copilăriei...

La Budeşti Fânaţe am reîntâlnit un primar vrednic, inginerul diplomat Vasile Codrea, un prieten mai vechi, dar şi pe vicele Augustin Rus, un om de ispravă în calitatea sa de şef de stat major al comunei Budeşti! Întâlnirea fiilor satului Budeşti Fânaţe a fost una simplă şi...dreaptă în organizare, dar complicată prin cantitatea de sentimente pe cap de locuitor, împărţită însă în mod egal de-a lungul manifestărilor.

Dacă slujba religioasă săvârşită de către patru preoţi legaţi prin fire nevăzute de sat a fost una aparte, un adevărat isvor dătător de speranţe, dacă spectacolul folcloric a fost un moment de certitudine, de bucurie şi de încântare, momentul astral al sărbătorii de la Budeştui Fânaţe a fost premierea famililor care au trecut de vârsta de aur ! Rând pe rând Ana Maria Codrea, micuţa zână a familiei Ana şi Vasile Codrea a pus pe frunţile fericiţilor aniversaţi cununa de lauri a preţuirii şi a recunoştinţei obştii! Au primit buchetele de flori, diploma de onoare şi o mică atenţie familiile : Grigore Macovei, Maftei Răcean, Alexandru Rus, Alexandru Mărginean, Simion Arieşan, Valentin Rus, Pascu Budelecean, Dumitru Brătfălean, Alexandru Domşa, Ioan Aruncutean, Ioan Moldovan, Petru Mărginean, Alexandru Aruncutean, şi Ioan Rus.

Multe lucruri şi...lucrări a făcut iată, de două mandate, primarul Vasile Codrea în comuna Budeşti! Am avut surpriza ca la spectacolul din curtea căminului cultural să întâlnesc, în premieră micuţul taraf, alcătuit din elevi de la şcoala satului, îndrumat de către compozitorul Alexandru D Biriş, un muzician de excepţie, trăitor acum la pensie la Budeştui Fânaţe. Apoi surpriză a fost prin calitate şi costume grupul folcloric din Budeşti – numai fete frumoase, una şi una- îndrumat de învăţătoarea Olimpia Rus!

Mi-am amintit câtă dreptate avea în biserică părintele Iuliu Ceuşan când spunea că pentru a învăţa cele bune pe un copil ne trebuiesc 12-14-16 şi uneori chiar mai mulţi ani iar pentru aceasta este nevoie de învăţători buni şi respectaţi! Pentru a deprinde cele rele nu este nevoie de învăţători, relele cresc singure şi se răspândesc cu repeziciune, fără dascăli... Pentru a sublinia cele afirmate mai sus consemnez din economia sărbătorii de la Budeşti Fânaţe momentul premierii - cu o diplomă şi un buchet de flori ale recunoştinţei- a doamnei Irma Zăvoian învăţătoarea care şi-a dăruit 24 de ani din viaţă pentru a răspândi lumina în inimile,sufletele şi cugetele copiilor locului...

Ca de obicei, acolo unde se întâmplă lucruri frumoase şi demne de laudă a fost prezent la întâlnirea cu fii satului şi Centrul judeţean pentru cultură prin expertiza directorului Nicolae Gălăţean dar şi prin minunaţii artişti ai Ansamblului folcloric Dor Românesc! Alexandru Pugna, neobositul inspiratul şi generosul Alexandru Pugna a prezentat publicului orchestra condusă cu eleganţă şi discreţie de Mihai Spân şi pe soliştii Veronica Bălan, Nicolae Cioancă, Ioan Dordoi, Anuţa Motofelea şi Domnica Dologa. Repertoriu ales, voci serioase, ţinută scenică ireproşabilă, suflet în sufletele spectatorilor – Dor Românesc! O clipă, o clipă doar, am fost (din nou) mândru, mândru că sunt român...cu dor românesc în suflet!

Acum, dacă părintele Iuliu Ceuşan este născut în Fânaţele...Ocniţei şi dacă Vasile Codrea iubeşte cântecele câmpiei, ale neasemuitei Câmpii Transilvane, de la sărbătoare nu putea lipsi Cântecul Câmpiei, adică vocea molcomă a apei Mureşului, adică îngânarea abia auzită a spicelor holdelor de grâu în pârgă, adică tremurul neauzit dar simţit de inimile îndrăgostiţilor al frunzei plopilor veşnic neliniştiţi - adică Cornelia Ardelean! Pentru că nu scriu cu gândul sau cu mintea orgolioasă ci doar cu inima, îmi vor fi îngăduite, sper, rândurile de mai sus! Fie şi numai pentru lacrimile de pe feţele arse de soare ale ţăranilor din Budeşti Fânaţe la întâlnirea cu Cântecul Câmpiei...

Sărbătoarea de la Fânaţe se va fi terminat, hăt departe în noapte, multe nume demne de neuitare le voi fi uitat ( nu din nepăsare!) ! Sper ca nimeni să nu se supere ! Asemenea momente sunt de neuitat prin ele însele şi nu neapărat prin consemnarea lor pe hârtie.

O poezie a marelui George Coşbuc ne transmite mesajul că nădejdea în oameni se ofileşte cel mai adesea iar un gând de încurajare al Bunului Iisus ne spune că toate sunt posibile pentru cel care crede ! Eu cred că nădejdile, speranţele oamenilor din Budeşti Fânaţe nu se pot ofili niciodată pentru că ei cred cu adevărat în cei care-i conduc!

Am citit undeva un lucru pe care cred că l-a aflat şi primarul, inginerul diplomat, omul discret şi eficient Vasile Codrea, anume că pe călătorul adevărat nu-l interesează scopul călătoriei mai mult decat călătoria însăşi! Prin analogie aş îndrăzni să spun, acoperit de realităţile de la Budeşti că pe cei care conduc locuitorii de acolo din comună, nu-i interesează atât ţinta, finalul drumului, cât, mai ales drumul însuşi! De aceea, la bine şi la greu oamenii simpli sunt alături de aceia pe care-i consideră’’de-ai lor’’, adică mănâncă împreună cu ei pâinea, fie ea puţină sau mai multă, fie ea amară sau dulce! Am mai întâlnit aceste realităţi care ne arată că nu trebuie să ne pierdem speranţa, şi la Monor, şi la Teaca şi la Milaş... şi vor mai fi fiind şi prin alte locuri de la talpa ţării acesteia numită inspirat la un post de radio ţara de la...ţară !!!

Mă mir acum însă că această filozofie simplă, eficientă şi uşor de înţeles, prezentă în satele româneşti de sute de ani, este necunoscută astăzi la Bucureşti şi în atâtea locuri din România pe unde bâjbîim într-un întuneric fără de speranţă!

Într-o lume fără busolă, într-o ţară neasemuit de frumoasă şi de tristă, într-un judeţ care se zbate nesigur între o tradiţie viguroasă şi o modernitate îndoielnică, într-o comună falnică, într-un sat binecuvântat de Dumnezeu cu oameni vrednici – la Budeşti Fânaţe s-au întălnit fii satului ! Să mulţumim păstorului, părintele dăruit cu har Iuliu Ceuşan, primarului, omul simplu pătruns de menirea lui Vasile Codrea, viceprimarului, mintea limpede a faptelor Augustin Rus dar şi înţelepţilor - consilierilor locali. Şi să ne închinăm cu smerenie în faţa Măriilor Lor - Locuitorii din Budeşti Fânaţe, Budeşti.Ţagu şi Ţăgşor!

PS Cineva foarte apropiat şi drag mie, mi-a atras atenţia că în ultimii ani am scris numai de bine şi doar despre primari vrednici dar – toţi - de o anume culoare politică! Eu însumi analizând observaţia am admis că este cam aşa! Se poate interpreta şi aşa... Adevărat este însă şi faptul că am scris doar despre lucruri şi fapte la care am fost spectator! Şi am fost doar pe acolo pe unde am avut bilet...Am fost, am văzut, am trăit intens şi am consemnat. Deocamdată nu pot vorbi cu inima decât despre lucruri frumoase. Nu cred că aş putea răni pe cineva doar vorbind frumos despre altcineva... Mereu va fi –şi voi fi ! - la fel...

.

Comentarii

23/11/10 14:12
teodora bogdan

Domnului compozitor Biris alexandru sanatate putere de munca,prin compozitiile si cantecele frumoase ale domniei sale sa prospere viata si speranta pe minunatele meleaguri bistritene. Cu respect teodora, Batos.

01/10/10 20:21
alexandru d biris

nu a murit speranta.Oameni deosebiti, trecatori prin locuri deosebit de frumoase, oameni care trec pe langa noi si noi nu-i vedem....absurdul nu are margini .Si cineva care incearca sa invinga acest absurd....

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]