La noi

CARPE DIEM ! (1)

latinească: „De mortius nil nisi bene.” Îmi pare acum potrivit să folosesc alta, în încercarea mea (riscantă) de a opina, ca un mod de atitudine civică.

Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu crâmpeie din gândirea antică, cred că e potrivit să luminez sintagma din titlu:

În latină, „Carpe diem” înseamnă „Bucură-te de ziua de azi, foloseşte-te de ziua de azi.” E un vers dintr-o odă a faimosului poet latin Horaţiu. Cuvintele acestea au căpătat o mare răspândire de-a lungul veacurilor, înţelese ca un îndemn de a culege („carpere” înseamnă „a culege”) roadele şi bucuriile zilei de azi.

Ei bine, cred că Adrian Păunescu a venit pe lume, a trăit şi s-a dus sub acest dicton, asumat cu un orgoliu furtunos, cu o vanitate care nu a cunoscut scrupule, nici măsură. Spuneam în textul anterior că în gândul înţeleptului din Sparta aş introduce un cuvânt, adică: Despre morţi, deocamdată, numai de bine. Nu credeam că voi ajunge foarte repede să depăşesc, temporal, durata lui „deocamdată” în ce-l priveşte pe cel recent trecut în lumea umbrelor. Hora laudativă la adresa lui Adrian Păunescu, glăsuită de voci mediocre în mass-media românească, mai mult sau mai puţin mediocră, mă determină să mă delimitez de ele, riscând, deopotrivă, să cred despre mine că nu sunt un cabotin.

Iată, mai întâi, semnale, opinii, titluri din Mediafax (pentru unele având rezerve, pe altele împărtăşindu-le):

Toţi suporterii prezenţi pe stadionul „Dinamo” s-au ridicat în picioare şi au aplaudat imnul Craiovei (la meciul cu Universitatea Craiova, textul imnului fiind compus, se ştie, de Păunescu).

Cărţile de poezie ale lui Adrian Păunescu – epuizate din librării, după moartea poetului (Mde! aşa e la români).

Adrian Păunescu a lăsat în urma sa o avere de 3.700000 euro, plus bijuterii, obiecte de artă şi conturi bancare (Săracu de el!).

O stradă din Chişinău ar putea purta numele lui Adrian Păunescu (Mai nou, am auzit că primarul satului Bârca umblă să schimbe toponimul, localitatea urmând a se numi Adrian Păunescu.; după cum se vede, cultul stalinist al personalităţii e încă vioi).

Ion Iliescu: „A.P. a devenit liderul generaţiei lui de mari creatori” (Moşul Iliescu a uitat că „liderul”era fugărit de către bucureşteni în jurul hotelului Intercontinental, în zilele în care el, Iliescu, regiza cacealmaua sângeroasă din finalul lui decembrie 1989).

Patriarhul Daniel: „Cu tristeţe am primit vestea trecerii la cele veşnice a lui A.P.”(Chestia cu veşnicia o va hotărî urmaşii acestor ani urâţi).

Kelemen Hunor: „A.P. şi-a trăit viaţa cu greşeli omeneşti (puteau fi şi greşeli animaliere? – n.n.), dar şi cu generozităţi de înger” (În cazul acesta, mai e un pas şi îl trecem… în calendarul creştin).

Mircea Dinescu: „Destinul lui A.P. e absolut dramatic. Şi-a subminat destinul de scriitor.” (Să recunoaştem că e un fel de autocaracterizare).

Viorel Padima: ”Poet nu prea original şi deci, în fond, minor – căci stilul său fusese descoperit şi bătătorit hăt demult, de Bolintineanu, Coşbuc, Goga, chiar dacă admiratorii săi contigenţi habar n-au ce înseamnă chestia asta, a unicităţii stilistice, în ordinea creativităţii fundamentale.”

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5