CARTEA ȘI TELEVIZORUL

A face astăzi apologia cărții este un lucru aproape inutil. Mass-media a realizat o asemenea performanță, încât omul, în general, nu mai caută,,lumina ” în paginile cărților, ci stă comod în fotoliu și mistuie preparatele spirituale care i se oferă pe micul ecran, sau pe alte lungimi de undă cunoscute în ultima vreme.
Am rămas foarte surprins când, la un sondaj de opinie care a trecut pe Valea Someșului, am fost pus în situația să răspund la o întrebare care se referea la ultima carte citită. Ca oricare dascăl, nu mi s-a părut ceva deosebit, dar cred că, mai potrivit ar fi fost să mă întrebe ce cărți am cumpărat în ultima vreme. Puține, aș fi spus, pentru că nu-mi permit posibilitățile financiare, dar am o bibliotecă frumoasă pe care mi-am format-o de-a lungul timpului, când prețul cărții era accesibil pentru toată lumea și ea era apreciată la justa ei valoare.
Curiozitatea m-a îndemnat să aflu care este opinia elevilor despre carte, dar mai ales despre citit. Cele mai multe răspunsuri au conturat ideea că cititul nu mai este ,,cea mai frumoasă și mai de folos zăbavă ”, cum spunea cronicarul Miron Costin. Pentru a fi cât de cât în pas cu obligațiile față de școală, mulți dintre elevi ar vrea să cunoască doar esența cărților, să li se ofere totul de-a gata, așa cum o fac nenumăratele lucrări de sinteză, supranumite,,cărți de nota zece ”, apărute ca ciupercile după ploaie. Dar mai nou, calculatoarele suplinesc și maimult comoditatea, care a devenit un flagel al vieții cotidiene. E mai ușor să apeși pe un buton și să-ți vină răspunsul dorit.
Apoi, televizorul acaparează totul. Nu mai este timp de lectură. Îmi amintesc că, în ultima vreme, elevii îmi spuneau să le aduc filme cu romanele prevăzute pentru lectură, că sunt mai comode decât cititul cărților. Și am făcut și lucrul acesta, dar abia după după o lectură propriu-zisă. Astăzi, tot mai rar sunt frecventate bibliotecile, dar au căutare barurile, discotecile și cine știe ce alte localuri de zi și de noapte. Aș putea spune că, există o adevărată sfidare a celei mai plăcute și mai utile activități pe care o poate avea omul, cititul cărților. Lipsește însă motivația. Și mă refer, mai ales la tineret.
Consecințele acestei atitudini se regăsesc în vocabularul sărac, adesea întoxicat de violență, în manifestări retrograde, pe străzi , pe stadioane, în mijloacele de transport sau în alte împrejurări. Cui i-ar folosi astăzi modelul lui Badea Cîrțan, cel care, în nemărginita lui dragoste pentru carte vedea în ea lumină și mântuire. Sunt sigur că numai celor care știu că în paginile tipărite poposește mesagerul gândirii umane.