În fiecare biserică se pregăteşte în Joia Mare  Sfânta Împărtăşanie pentru cei bolnavi

Slujba Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos este cea mai documentată dintre toate rânduielile liturgice şi ne rememorează toate momentele prin care a trecut Fiul lui Dumnezeu în lucrarea Sa de răscumpărare. Aceste texte biblice au fost rânduite în derularea cronologică a evenimentelor, în aşa fel încât să fim cu Hristos în locurile  pe unde a trecut şi a pătimit pentru noi.Credincioşii prăznuiesc în Joia Mare din Săptămâna Patimilor patru evenimente, primele două care au fost făcute ziua, iar celelalte două în noaptea de joi spre vineri. Spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul, Cina cea de Taină, Rugăciunea cea mai presus de fire, în Grădina Ghetsimani şi Trădarea Domnului de către Iuda sunt evenimentele consemnate în Noul Testament.

1)Spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul, dându-le prin aceasta, lor şi noua, pilda de smerenie. (Ioan 13, 1-17),După ce le-a spălat picioarele şi Şi-a luat hainele, S-a aşezat iar la masa şi le-a zis: Înţelegeţi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi pe Mine: Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, daca Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori ca sa spălaţi picioarele unii altora; Că v-am dat vouă pilda, ca precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi.”(IOAN 13,12-15)                                                                                       2)Cina cea de Taină, adică aşezarea Sfintei Cuminecături. „Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea noua, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.”(LUCA 22,19-20) În fiecare biserică se pregăteşte în Joia Mare  Sfânta Împărtăşanie pentru cei bolnavi.În cadrul Sfintei Liturghii din Joia Mare se sfinţeşte şi un Agneţ, adică Euharistia pentru îm-părtăşirea grabnică din tot timpul anului a celor bolnavi, a persoanelor care nu pot fi împărtăşite la biserică, la Sfânta Liturghie. Se pregăteşte acum această împărtăşanie care va rămâne în tot timpul anului pe Sfânta Masă pentru că acum, în Joia Mare, retrăim momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a întemeiat această Sfântă Taină şi S-a oferit prin pâinea şi vinul prefăcute în Trupul şi Sângele său tuturor oamenilor. Nimeni nu este exclus de la Masa Împărăţiei, ci toţi suntem chemaţi să ne împărtăşim din darul cel mare oferit de Fiul lui Dumnezeu. Biserica vine să întâmpine nevoile oamenilor şi de aceea în această zi a comuniunii cu Hristos, în această zi în care omenirea a primit Euharistia şi celor neputincioşi li se oferă şansa de a se bucura de viaţa în Hristos. Sfânta Euharistie este numită de Sfinţii Părinţi antidotul nemuririi, leac pentru suflet, şi de aceea în ziua în care a fost instituită se pregăteşte şi împărtăşania pentru cei bolnavi. Se scoate la Sfânta Liturghie din Joia Mare un Agneţ de dimensiuni corespunzătoare nevoilor pastorale din timpul anului. Acesta se aşază pe Sfântul Disc, lângă Agneţul scos pentru Liturghia din această zi, se sfinţesc împreună, iar înainte de Împărtăşanie, Sfântul Trup pregătit pentru tot timpul anului se îmbibă în Sfântul Sânge. Se păstrează pe un disc până în Marţea Paştilor, când se taie şi se usucă pe Sfântul Antimis. Sfintele vor fi păstrate în Sfântul Chivot, în vase speciale, pentru Împărtăşania din timpul anului a celor aflaţi în boală, pe patul de moarte sau alte situaţii speciale.                              3)Rugăciunea cea mai presus de fire, în Grădina Ghetsimani (Matei 26, 36-46; Ioan 17)„Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei in lume. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei sa fie sfinţiţi întru adevăr. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, că toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea sa creadă ca Tu M-ai trimis. Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem: Eu intru ei şi Tu intru Mine, ca ei sa fie desăvârşiţi intru unime, si ca sa cunoască lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.”(IOAN 17, 17-23)                 4)Trădarea Domnului de către Iuda (Matei 26, 47-56)„Si pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreuna cu el mulţime multă, cu săbii si cu ciomege, de la arhierei si de la batranii poporului. Iar vanzatorul le-a dat semn, zicand: Pe care-L voi saruta, Acela este! Puneţi mana pe El. Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucura-Te, Învăţătorule! Si L-a sărutat.Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mainile pe Iisus si L-au prins.”(MATEI 26,47-50)Întreaga slujbă a Deniei care se oficiază în Joia Mare este de o frumuseţe aparte şi cu o încărcătură duhovnicească unică. Acum toate textele din rânduiala slujbei, toate creaţiile liturgice actualizează faptele pe care ni le prezintă cele 12 Evanghelii. Am spus că în joia mare se petrec patru evenimente importante,iar unul dintre ele este spălarea picioarelor și de aceea vreau să mă opresc la o poezie.    

                                                                                                                                                                Ștergarul

La cina cea de Paşte, în camera de sus,
înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Iisus.
Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină
pe azimile calde, pe mielul... fără vină...
Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o copila, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege,
să le aline talpa de colbul de pe drum.
Şi-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă?
Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă?

O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară:
— N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară?
— Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
— Dar tu? Tu cel mai tânăr? — Eu stau lângă Stăpân...
— Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
— Chiar eu?... Sunt cel din urmă la Domnul  între ei?
— Dar tu ce ţii doar punga? — Eu am făcut de-ajuns.
Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns...
— Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală?
— Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială...
— Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu...?
Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu.
Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer
Şi-nfăşurând ştergarul, S-a aplecat uşor
să-Şi spele ucenicii, ca rob al tuturor.
Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă.
Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?
E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob!
Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob?
Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
batiste-n care lacrimi în taină se preling,
sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere,
sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere,
sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital,
bolnavi care aşteaptă-un salvator semnal.
Se cere osteneală şi jertfă uneori.
Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori.
Nu mânuind Cuvântul, când harul nu ţi-e dat,
cât mătura şi acul şi rufa de spălat,
cât cratiţa, toporul şi roata la fântână.
ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână.
Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi,
să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi;
să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul.
... Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul?
— Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
— Chiar eu?... Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân...
— Chiar eu?... Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns.
— Chiar eu? — Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns.
Şi-atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina,
iubirii fără margini trăindu-i iarăşi taina,
încet — a câta oară? — Se-apleacă iar Iisus
şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar Şi-a pus.
Şi-aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi,
Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi.
La jugul fără slavă Iisus iar Se-njugă,
El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă.
Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână!
Iisus vă spală iarăşi cu propria Sa mână!
Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge!
Iisus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!...
Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul!
Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul!
Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună;
dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!Amin !