Cel mai frumos cadou de Crăciun: un concert cu Ştefan Pop

Ziua de joi, 22 decembrie, per ansamblul ei, a fost pentru mine, cel mai frumos cadou de Crăciun. Dacă în prima parte a zilei m-am bucurat de zăpadă, de Colibiţa, de un peisaj care îţi tăia respiraţia şi te lăsa fără cuvinte, seara s-a încheiat pe măsură cu un concert susţinut de Orchestra Operei Române din Cluj, tenorul Ştefan Pop şi soprana Daniela Păcurar.

A fost o seară care te-a răscolit, dar în acelaşi timp te-a încărcat sufleteşte. Nu e nicio surpriză. A fost un concert în care am crezut enorm. În primul rând, am crezut în Ştefan Pop, apoi în Orchestra Operei Române din Cluj, am crezut în fantasticul dirijor Cristian Sandu, şi am crezut într-o descoperire, soprana Daniela Păcurar.

Am crezut în talentul, în şarmul şi în umorul lui Ştefan Pop. Am crezut în viziunea concertului.

L-am revăzut pe Ştefan Pop, la Balul Inocenţilor. A rămas acelaşi Ştefan care râde cu ochii. Ştefan râde tot timpul şi se joacă tot timpul. Se joacă şi cu viaţa, dar nu cu talentul său, de care a avut grijă şi l-a şlefuit în timp. A avut noroc de oameni care au crezut în el şi care l-au ajutat în momentele cheie.

Pe mine, personal, Ştefan ca şi om, mă face să zâmbesc. E ca o gură de aer proaspăt. Pe lângă că e foarte şarmant, te transpune în lumea lui lirică. Prin

gestică, prin mimică, lângă Ştefan ai senzaţia că ai fi un personaj desprins dintr-o operă muzicală.

La concertul de aseară, la un moment dat s-a întâmplat un transfer ciudat. La un anume moment, ascultându-l pe Ştefan, mi-au dat lacrimile. Nu mai conta orchestra, nu mai contau detaliile tehnice. Cred că acesta e talentul pur.

Pe lângă Ştefan, m-a fermecat şi dirijorul Cristian Sandu, prin felul de a fi pe scenă. Un dirijor tânăr, un bărbat frumos, care expiră şi inspiră

muzică. Are gesturi largi pe scenă, cu braţele deschise. O personalitate care te acaparează complet. Ca o scânteie.

În ceea ce o priveşte pe soprana Daniela Păcurar, mi-a lăsat sentimentul unui partener de scenă cald şi onest. A urcat pe scenă cu emoţie, dedicare şi implicare.

A fost un concert care a meritat. Au meritat reacţiile spectatorilor, reacţiile organizatorilor, au meritat cuvintele, lacrimile unora dintre noi.

Emoţie, fericire, melancolie, toate la un loc. Un concert care a lăsat urme. Şi bucuria că Ştefan Pop e de al nostru. Că bunicii dirijorului Ciprian Sandu şi ai sopranei Daniela Păcurar sunt din judeţul nostru, din Năsăud, respectiv Şintereag.

Un concert al întoarcerii acasă. Un concert al prieteniei. Un concert al introspecţiei. Un concert cu un public pe măsură.

Un concert la care s-au adunat atât de mulţi oameni. Un concert organizat de Primăria Bistriţa, Societatea de Concerte Bistriţa şi Centrul Cultural Municipal.

Poate că muzica rămâne cea mai puternică formă de comunicare.