Tabla cu materii

Celebrări

Virgil RAȚIU

Eliberarea unor deținuți din penitenciare în baza legii recursului compensatoriu – inițiată, zice-se, de guvernul Cioloș, dar revigorată din temelii, în 2018, de coaliția PSD-ALDE – al cărei efect nu a fost judecat de către factorii Ministerului Justiției antefactum, poate fi considerată pentru Partidul Social Democrat (PSD) o celebrare. Este o bună ocazie a prilejului de a bate câmpii. Această victorie socială (cu dedicație unor categorii umane problematice pentru societate) va aduce beneficii, dar mai cu seamă voturi PSD în cadrul viitoarelor alegeri (din 2020), locale și generale. Ponoase va aduce actualei opoziții politice din România (care nici astăzi nu se cunoaște cu exactitate din care formațiuni politice mai este compusă, înafară de Partidul Național Liberal – PNL și de, târța-fârța, USL-PMR). PNL, dacă îl luăm la scărmănat, este un partid care pare că joacă rolul de opozant, dar în realitate nu e, din două mătive: s-a descalificat încă din 1994, când a început să cocheteze cu partidul lui Ion Iliescu, apoi, în anii care au urmat, în colaborare cu socialist-comuniștii Adrian Năstase și Victor Ponta. În chestiile astea, primul care a înfipt PNL-ul în cârdășie cu PDSR transformat în PSD, de fost chiar Călin Popescu Tăriceanu. Mai doriți altă demonstrație?
Dacă azi PSD, prin aplicarea legii recursului compensatoriu traversează o celebrare și o victorie în fața opoziției și a președintelui Klaus Iohannis, despre PNL se poate spune doar că traversează cea mai cruntă cădere reală a sa pe tărâmul politicii românești. În cazul dezorientării în care se află PNL, de vină este chiar PNL, din motive pe care le-am arătat. În nicio țară din lume nu se face politică performantă cu persoane lipsite de har. Dacă n-ai chemare de lider, politic, nu e bine să te „bagi”. Ludivic Orban nu este un om dăruit de Dumnezeu cu har, dar nici nu s-a străduit de 30 de ani încoace să renască, să de-a din coatele creierului, să se depășească pe sine.
Se poate observa cu ochiul liber. Deja PSD, ca urmare a aplicării Legii scăpării de pușcărie, a și lansat prin toate posturile de televiziune (mai ales cele obedienete partidului de guvernământ), vina promovării acesteia în cârca opoziției politice și mai ales a pus vina în samarele PNL. Acum PNL poate să vină cu toate explicațiile de pe pământ, de vina asta băgată de PSD pe gât cu forța nu-l mai spală nici Mama Politicii (dacă știți cine e la noi Mama Politicii).
Așadar, și de această dată, PSD celebrează, PNL încasează. Astea fiindcă, PNL, de la bun început, din anii 1990 nu a știut să se ferească de ciuma roșie. Acum este prea târziu. PNL nu a întrevăzut ce va pății nici atunci când a făcut alință cu PD, în 2003, când Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu umblau prin metropole ținându-se de mâini și strigănd că ei sunt viitorul țării. Am și văzut, din 2004 încoace, ce viitor minunat ne-au rezervat cei doi, a căror Alianță DA a ținut numai până în 2005, când cei doi s-au certat.
Atunci PD, la rndul său, a marcat o celebrare! Traian Băsescu știa precis ce dorește. Dorea să-i dea un șut în fund lui Călin Popescu Tăriceanu și să facă PNL țăndări. A și reușit, nu după multă vreme. La inițiativa președintelui Băsescu, o grămadă de peneliști au pus botul (asta a fost trădarea PNL, nu alta!) și așa s-a format Partidul Democrat Liberal (PDL). Acum, privind în urmă, Orban se face că a uitat că PNL singur și-a încurcat borcale, magiunul politic, gemul și trufandalele. Și uite-așa s-a demonstrat ceea ce a fost pus la cale demult, că PDL a fost creat pentru Băsescu, iar, apoi, Băsecu i-a pus și crucea. Adio, dar rămân cu tine în altă căruță, fără nicio datorie, fără nicio remușcare!
Ce să fi întreprins PNL în acele condiții? Vax albina! N-a găsit altă cale, decât cea pe care l-a înscris sfântul politicii de dreapta, Crin Antonescu. PNL, ca să ajungă la mal, a mai pus de-o alianță tot cu stânga politică, cu PSD (șef: Victor Ponta!) și pleosc! În Uniunea Social Liberală (USL) – alt melanj politic –, numai bube și dureri de cap, nu pentru această uniune, ci pentru bietul român care a început (a câta oară din 1990 încoace?) chiar să nu mai înțeleagă nimic din politica făcută de noii, tinerii și curații politicieni români...
Alte celebrări, alte mese festive, alt halaripu, pe spinarea poporului răbdător, joacă întreținută și fâlfâită de dragul Uniunii Europene.
Astăzi, ceea ce era de demonstat, PSD a demonstrat. PSD se poate considera o formațiune politică fericită și norocoasă. Nimic nu le mai stă liderilor săi în cale. Justiția au subjugat-o. Ministerul de Interne stă la picioarele lui Liviu Dragnea. Finanțele se mai prefac că dau un șut în fund băncilor, însă efectul deciziilor financiare din decembrie tot în bieții cetățeni lovesc. Întreprinderile mici și mijlocii au fost aruncate în aer. În fața tuturor acestor ponoase, după cum puteți observa, cetățenii par fericiți (nu le pasă ce au mese, tort ori colivă!) și sunt resemnați. Suntem un popor de resemnați. Mai ales după lecția de forță dată de PSD în anul 2018. De cancerul implementat în toate câte a atins PSD, țara nu va scăpa decât la viitoarele alegeri. Cu bieții cetățeni nu mai ține nimeni. Cetățenii nu au parte decât de declarații publice. Toate daraverele și laudele, deopotrivă, sunt în folosul politicianului pesedist.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]