CENACULUM şi EUPHORION, la Cîţcău

Vineri, 12 iunie 2009, la Şcoala Generală din Cîţcău (jud. Cluj), a avut loc o întâlnire a grupărilor literare CENACULUM Beclean şi EUPHORION Dej. În cadrul acestei întâlniri au citit: Ioan Mărginean, poezie, şi Luigi Bambulea, eseu.

Despre poemele preotului Ioan Mărginean (care a găzduit întâlnirea), autor al trei volume de versuri, au opinat: Luigi Bambulea (secretar EUPHORION), Andrei Moldovan (preşedinte CENACULUM), Aurel Podaru, Olimpiu Nuşfelean, Ion Poenaru, Ştefan Mihuţ, Valentin Falub şi alţii.

S-a amintit faptul că Ioan Mărginean a debutat relativ târziu, în 2002, cu volumul „Inevitabila călătorie”, în care cultivă o poezie „în dulcele stil clasic”, un dialog permanent cu Dumnezeu, un psalm continuu în care-şi mărturiseşte suferinţele, înfrângerile, izbânzile, slăbiciunile, tăria şi, mai ales, bucuria de viaţă. Un motiv care revine mereu în poezia de început a lui Ion Mărginean este iubirea mistică şi telurică, deopotrivă. Şi nostalgia satului, a leagănului copilăriei sale. Doi ani mai târziu, poetul revine cu un nou volum de versuri: „Pasărea din cerul gurii”, care, din păcate, nu anunţa cine ştie ce noutăţi în registrul său liric. „Ruptura” însă se produce abia la a treia sa carte: „Monolog lângă lampă”, care înregistrează o spectaculoasă evoluţie. De data aceasta, aşa cum menţionează şi poetul Ion Mureşan în textul semnat pe coperta IV, avem de a face cu „o carte gravă, o carte a crizei” . Într-adevăr, poemul e mai concis, mai limpede, verbul e personal, plin de nerv. Un aer enigmatic învăluie cuvintele şi prelungeşte ecoul într-un spaţiu al reveriei şi reculegerii. Lirismul său e un spectacol de cuvinte şi imagini, traversat de iluzii şi mesaje, nu mai puţin enigmatice, proiecţii neliniştitoare într-un timp neliniştit. Rigoarea expresiei, sublimarea trăirilor - delicate şi transpuse într-o caligrafie discretă şi rafinată a verbului – anunţa o voce lirică distinctă în peisajul nostru editorial, fapt ce confirmă cu brio şi grupajul de poeme (care face parte dintr-un volum în pregătire) prezentat la întâlnirea de la Cîţcău. (Ca o paranteză, această carte i-a inspirat hâtrului Ion Poenaru următorul catren: „Că lumea nu mai e târzie,/Se vede şi în poezie!/Toţi se desprind de lumea calpă,/Săracu’ poapa-i tot la lampă!”).

A urmat Luigi Bambulea, cu eseul „Utopia artei”, o intervenţie critică despre statutul „optzeciştilor” şi „douămiiştilor” în artă. Au opinat: Andrei Moldovan, Olimpiu Nuşfelean, Ioan Mărginean, Aurel Podaru, care spunea, printre altele: „Luigi este un fenomen, dacă mă gândesc că la vârsta de 23 de ani neîmpliniţi ai săi, deschiderea sa culturală este una de anvergură, încât mă întreb, pe bună dreptate, când a putut citi tânărul acesta atâtea cărţi de beletristică, teorie şi istorie litarară, filozofie, teologie şi aşa mai departe. El vorbeşte limba română nu doar corect, ci şi nuanţat, precis, expresiv. Lectura pentru el nu e, de bună seamă, o destindere duminicală, nici hobby şi nici corvoadă. E, aşa cum spune Pleşu undeva, „deprindere organică, nevoie reală şi constantă”. El se informează, gândeşte, evaluează atent, construieşte ipoteze, caută explicaţii şi sensuri. Comentariile lui lasă deschisă posibilitatea unor noi interpretări, ba chiar le provoacă. Eseul acesta e o dovadă în plus. Luigi Bambulea e la fel de bun, în poezie, în proză, ca şi în eseu, la toate fiind încununat cu Marele Premiu la diferite festivaluri naţionale de literatură. Comentariile sale mustesc de idei şi metafore. Spre bucuria lecturii!” Şi spre bucuria participanţilor, am mai adăuga noi.

Ca să conchidem, întâlnirea de vineri de la Cîţcău (care a durat nu mai puţin de trei ore!) a fost una foarte reuşită.